7 Minciuni pe care o să le auzi despre visurile tale și pe care ar trebui să le ignori

Acest articol este scris de Simona Culea, autoarea blogului Ieși din Ceață, un blog despre potențialul uman și dezvoltare personală.

Copilăria lasă în urmă numeroase amintiri. Unele minunate, pentru care ne dorim să mai fim din nou copii, altele mai puțin plăcute. Cele din urmă se întipăresc adânc în minte și se pun adesea în calea visurilor noastre.

Mă văd și acum alergând spre casă. Veneam de la școală, unde tocmai se afișaseră rezultatele examenului de sfârșit de gimaniu. Printre zeci de copii și părinți care-și felicitau copiii, reușisem să-mi văd numele în fruntea listei. Eram prima și abia așteptam să le spun părinților mei. Pe banca din fața blocului l-am găsit pe tatăl meu. Nu numai că nu m-a felicitat, dar a fost total indiferent la ceea ce percepeam ca fiind prima realizare majoră a vieții mele.

Am intrat în casă și am plâns. Nu-mi doream recompense materiale ca alți copii de vârsta mea, dar doream o încurajare pentru viitor și visurile mele. Prea mult timp auzisem de la el că nu valorez nimic. Rezultatele școlare erau ocazia mea de a-i demonstra cât valorez. Mă înșelasem amarnic.

Pe de cealaltă parte era mama, mereu cu o sclipire în ochi, mereu mândră de mine. Ea era motivația eforturilor mele de copil. O ascultam fără să-mi impună acest lucru. Așa se face că la scurt timp după povestea cu rezultatele și în urma unei întâlniri cu profesoara mea de matematică, mama a decis că este mai bine să studiez în continuare științele exacte: matematica și contabilitatea. Menționez că pasiunile mele erau limbile străine și literatura.

Acest nou traseu avea să-mi influențeze restul vieții: prieteni, carieră, partener de viață. În aceste condiții am ajuns la aproape 30 de ani în mijlocul a ceea ce oamenii numesc “criză existențială”. În realitate era doar nevoia disperată de a trăi viața pe care îmi doream s-o trăiesc, nu cea pe care “trebuia” s-o trăiesc.

Am înțeles că nu făcusem altceva decât să ascult persoanele din jurul meu. În primul rând mi-am ascultat părinții, ulterior prietenii și partenerul de cuplu. De la tatăl meu învățasem să n-am încredere în mine sau în forțele proprii, iar de la mama aflasem diferența între ce e posibil prin muncă asiduă și ce e destinat doar celor norocoși în viață. M-am întrebat pentru prima oară cât adevăr este în tot ceea ce am auzit.

Dacă ai rezistat până acum lângă mine, îți spun că introducerea asta lungă nu a fost în zadar. Ți-am împărtășit povestea mea pentru că la baza a tot ceea ce percepem ca fiind realitatea proprie stă în primul și în primul rând ceea ce auzim.

Studiile au arătat că auzul este printre primele simțuri care se dezvoltă înainte de naștere. Ulterior, începând de la vârsta de 1 lună asimilăm silabele și încetul cu încetul învățăm pe baza a ceea ce auzim în jurul nostru.

Eu am auzit că sunt un copil deosebit, dar de prea multe ori am auzit că nu valorez nimic. Ce crezi că mi s-a întipărit în minte? Am învățat devreme semnificația expresiei “vorbele dor mai tare decât o palmă”. Ca și copii asimilăm foarte  ușor ceea ce auzim.

Și totuși, dacă în copilărie tot ce facem este să asimilăm, ca adulți putem alege. Putem asculta ceea ce ni se spune, dar ne putem proteja alegând să nu credem tot ceea ce auzim. Cele mai multe vorbe sunt minciuni nevinovate, dar care lasă cicatrici în sufletele și inimile noastre.

Indiferent ce spun ceilalți, indiferent că suntem răniți intenționat sau neintenționat, de cele mai multe ori, cealaltă persoană este doar o persoană speriată. Felul în care îmi vorbea tatăl meu era felul lui de a se proteja și de a mă proteja și pe mine de suferința iluziilor. Drumul pe care m-a îndreptat mama era felul ei de a-și îndeplini dorințele nerealizate și de a-mi asigura mie un viitor mai bun decât al ei.

Ca adulți avem dreptul de a ne asuma responsabilitatea propriilor vieți. Dacă avem pretenția unei vieți mai bune atunci avem implicit obligația de a renunța la scuze și de a ne pune dopuri în urechi în fața celor mai mari minciuni percepute drept adevăruri universale.

Mai jos ai lista celor 7 minciuni legate de visurile tale și pe care ți-am promis-o în titlu. Sunt minciuni pe care eu le-am auzit în repetate rânduri, sunt minciuni pe care nu le-am inventat eu sau cei care mi le-au spus, dar pe care viața mi le-a demontat una câte una atunci când am început să le contest:

1. „Nu meriți sau altfel spus nu ești suficient de bun, de pregătit, de norocos”

Simplul fapt că exiști înseamnă că meriți. Meriți dragoste, fericire, sănătate, succes și susținere. Meriți să ai tot ce-ți dorești de la viață. Este dreptul pe care l-ai câștigat prin naștere.

Nimeni n-a fost vreodată 100% pregătit pentru ceea ce a obținut. Care au fost cele mai bune lucruri din viața ta? Te-ai pregătit intens pentru ele sau ai acționat atunci când au apărut? Viața este o călătorie în care tu înveți. Nu există o destinație finală. De fiecare dată când ai obținut ceva ți-ai dorit mai mult. Îți imaginezi cum ar arăta viața ta acum dacă te-ai fi oprit de fiecare dată?

2. „Ai nevoie de bani, de cunoștințe și de uși deschise pentru a reuși”

Biografia lui Steve Jobs arată că acesta și-a început drumurile dintr-un garaj, fără bani sau relații. A avut în schimb un plan. Asta este tot ce-ți trebuie.

Nu spun că e normal să-ți dai demisia și să rămâi fără vreo sursă de venit sau să bați la ușa celui mai important om din domeniul tău pentru a-i cere sprijinul. Spun doar că e nevoie de pași mărunți, dar siguri.

Pune-ți o singură întrebare de fiecare dată când cineva încearcă să-ți demonteze visurile cu minciuna de mai sus: “Ce pas pot să fac acum cu banii și oportunitățile pe care le am?”.

Este suficient să faci un pas, iar ceilalți vor urma;

3. „O să muncești mult și degeaba”

N-a spus nimeni că e ușor să obții ceea ce îți dorești în viață.

Ceea ce vedem la oamenii pe care îi admirăm este rezultatul unei munci asidue care de multe ori rămâne nevăzută.

Minciunile uneori conțin o parte de adevăr, iar la aceasta adevărul este că e nevoie de multă muncă pentru a avea viața pe care o meriți.

Doar că nu muncești degeaba atunci când muncești pentru visurile tale. Fiecare strop de sudoare este de fapt o cărămidă la fundația pe care îți vei construi viitorul, tocmai acel viitor despre care ți s-a spus că nu-l meriți.

Oricum muncești pentru visurile altora, de ce să nu îți folosești timpul pentru a munci pentru visurile tale?

4. „Ceea ce-ți dorești nu este posibil, nu e de viitor sau nu este sigur”

Multe lucruri au fost imposibile până au fost realizate.

Se spune că tot ceea ce  concepe mintea noastră se poate îndeplini, pentru că mintea are capacitatea de a găsi și modalitatea de a realiza ceea ce a conceput.

Cele mai multe idei sunt însă sufocate înainte ca mintea să găsească soluția.

Totul este posibil în prezent pentru că nu putem prezice viitorul. Marea greșeală pe care se bazează cei care îți spun că ceea ce vrei nu e de viitor este aceea de extrapolare a prezentului. Ei consideră că dacă ceva funcționează acum va funcționa exact la fel și în viitor. Doar că lumea se schimbă într-un ritm amețitor.

Bineînțeles că nimic nu mai este sigur (poate doar să te închizi în dormitor și să nu mai ieși de acolo, dar și asta e discutabil). Singura cale de a lupta cu siguranța aparentă este aceea de a transforma nesiguranța în partener de luptă;

5. „O să cazi, o să te lovești rău de tot, o să ai de pierdut”

sau „Toate greșelile de până acum ar trebui să te învețe minte și să nu mai încerci”

Da, o să cazi. N-ai căzut când învățai să mergi? Mai ții minte căzăturile? Acum mergi fără să te gândești înainte cum să pășești corect. Și da, ai greșit. N-ai cum să înveți fără greșești și să te lovești.

Uitându-te în urmă la viața ta, ce regreți mai mult: lucrurile pe care le-ai făcut sau lucrurile pe care n-ai îndrăznit să le faci? Dezamăgirile cântăresc kilograme, dar regretul cântărește tone. Ce poți pierde? Tocmai acele lucruri sau persoane care oricum nu aveau ce să caute în viața ta. Cine îți merită prezența va rămâne lângă tine indiferent de circumstanțe;

6. „Într-o zi o să poți să încerci, până atunci comportă-te corespunzător vârstei tale”

A te comporta adecvat vârstei, societății, așteptărilor pe care le au ceilalți de la tine înseamnă pentru multi responsabilitate.

Responsabilitatea este doar un pretext al fricii. „Într-o zi” echivalează cu „niciodată”.

Dacă ajungi să crezi minciuna asta poți să semnezi un contract de confirmare a faptului că o să amâni la infinit. Singura zi pe care poți s-o controlezi este ziua de azi și singura persoană care poate decide ești tu;

7. „E prea târziu”

Pare o minciună plauzibilă pentru mulți, dar din moment ce încă mai trăiești înseamnă că mai ai ceva de îndeplinit. Și este o mare diferență între a trăi și a exista pur și simplu.  Ignoră-i pe cei care-ți spun că e prea târziu. Indiferent cât mai ai de trăit ai obligația de o face cât poți de bine.

Oricât am fi de egocentriști uneori, ar fi absurd să ne gândim că existăm doar pentru a ne face propria viață mai bună și mai comodă. Suntem aici pentru a face lumea mai bună prin existența noastră. Avem talente, abilități și cunoștințe care pot atinge viețile altora într-un mod benefic. Niciodată nu e prea târziu pentru a le scoate la suprafață.

Grandma Moses (pe numele ei real Anna Mary Robertson Moses) a devenit cunoscută pentru că a început să picteze la vârsta de 70 de ani. Ea a trăit până la 101 ani, timp în care a pictat 3.600 de tablouri.

Atunci pentru tine de ce ar fi prea târziu să-ți urmezi visurile?

Lista nu este definitivă.

Adaugă la ea minciunile pe care le auzi referitoare la visurile sau viitorul tău și nu înceta să le contești. Nu uita, adevărul este ceea ce concepi în mintea ta ca fiind adevărat.

Nimic altceva.

Cu mare drag,

Simona Culea

P.S. Există excepția de la regulă, acea situație în care să asculți și să crezi ceea ce pare a fi o minciună: atunci când persoana ți-o spune este un model de viață pentru tine și are succes în ceea ce vrei tu să obții.

P.P.S. Pe mine mă găsești pe blogul meu, Iesi din Ceata, acolo unde scriu despre tot ce înseamnă potențialul pe care îl ai în tine și dezvoltarea acestuia. Sunt sigură că răspunsurile la toate întrebările tale sunt deja în interiorul tău. E nevoie doar să le scoți la suprafață!