”- Ai visat urât?
– A fost urât. Dar nu a fost vis.”
Dacă Drumul spre casă e prima carte a autoarei Yaa Gyasi și e așa de bine scrisă, o poți urmări de-a lungul a două secole și jumătate, a două continente îndepărtate și, chiar dacă te mai pierzi, reușești să revii la poveste, atunci abia aștept să apară la noi cel de-al doilea roman al său.
Ne întoarcem în Africa de la mijlocul secolului al-XVII-lea, mai exact în Vestul ei, în Ghana de azi. Pe-atunci, cele mai importante formațiuni locale erau Ashanti și Fanti, rivale între ele, evident. Coloniile engleze stabilite la Cape Coast le-au învrăjbit și mai mult una împotriva celeilalte prin întelegerile încheiate cu Ashanti.
Astfel, fetele care rămâneau însărcinate înainte de nuntă, prizonierii căpătați în urma războaielor cu satele vecine erau predați britanicilor în schimbul fierului și a meiului. Aceștia erau ținuți în pivnița din Cape Coast o perioadă după care erau trimiși către alte țări ca sclavi.
Și așa începe povestea a două fete despre care aflăm că sunt surori, având aceeași mamă: Effia – Ashanti- care se căsătorește cu un britanic la Cape Coast și Esi – Fanti- care este luată prizonieră și trimisă sclavă în America. Aceeași locație, la etaje diferite. Cei de sus nu se opreau să se uite în jos, la semenii de aceeași culoare, poate chiar din același sat și sânge.
Ne sunt prezentate viețile celor două surori și a urmașilor lor; fiecare capitol este alocat câte unui descendent. Cartea are, la început, un arbore genealogic, dar eu am preferat să-mi desenez unul propriu pentru a pătrunde în familia lor, pentru a cuprinde înțelesul legăturilor ce par să se piardă de-a lungul a 250 de ani. Îi descoperim pe Quey, băiatul Ashanti care continuă schimbul uman înfloritor cu britanicii, deși are îndoieli dacă e bine ce face și Ness, fata sclavă pe o plantație de bumbac din America.
De cand băiatul lui Quey, James, renunță la viața de vânzător de sclavi, intrăm într-o zona plină de mistic, superstiție și începem să cunoaștem blestemul ce amenință urmașii Effiei. Nepoata lui James, Akua, începe să aibă visuri ce se dovedesc a fi premoniții și chiar să cunoască istoria nespusă a familiei sale. Este numită Nebuna de cei din sat și insuși băiatul ei nu vrea să o mai vadă și reușește să ajungă în America.
Între timp, în Țara tuturor posibilităților, a avut loc Războiul dintre Nord și Sud și oamenii de culoare sunt liberi. Din păcate, libertatea are un preț foarte mare așa încât puțini sunt cei care-și permit să-l achite, așa că restul și-o petrece în minele albilor sau chiar în închisori.
“Sonny avea o ură ca un sac plin cu pietre, câte o piatră pentru fiecare an în care nedreptatea rasială continua să faca legea în America.”
Ne apropiem de mileniul trei, Ghana e independentă, primește turiști să viziteze Cape Coast; tinerii de culoare din America se simt în continuare marginalizați, unii chiar se gândesc la rădăcinile africane și se întorc … acasă.
M-au atins multe din această carte: de la faptul că însuși șeful Ashanti își trimitea oamenii la pieire – mereu am trăit cu impresia că satele africane sunt unite și-și elimină singure persoanele nedorite – până la dovada că rădăcinile ne atrag către locul de unde nu putem lipsi prea mult timp.
Sunt Georgiana și sunt dependentă de cărți. Îmi place să le cumpăr, să le miros, să le aranjez și să le citesc, bineînțeles.
Citesc zilnic câteva pagini, momentan reușesc o carte pe săptămână, dar evident, depinde mult de carte, număr de pagini, subiect sau stil. Vreau să împărtășesc cu tine orice carte citită ce m-a convins să nu o las din mână ușor, din care am aflat tot soiul de informații sau care m-a invatat sa apreciez tot ce am.
