Pentru Doamna Dirigintă,
încă îmi amintesc de anii liceului și cât de prost m-am simțit când am picat BAC-ul la matematică în 2008.
Înainte de a vorbi despre efectul psihologic pe care l-ați avut asupra mea, vreau să povestesc 2-3 chestii despre cum am ajuns să urăsc matematica.
În anii de gimnaziu, am avut un profesor de matematică, pe nume Savu, care deși era un nene dur și ne urechea din când în când, se dădea peste cap să înțelegem ceea ce el scria pe tablă. Uitându-mă în urmă, cred că a fost cel mai pasionat profesor de matematică de care am dat în toții anii în care am fost sortit să deslușesc tainele acestei științe.
Domnul Savu știa că eu sunt mai leneș și că nu suport geometria și în general teoria, așa că mă scotea de obicei la tablă când făceam exerciții de aritmetică, că alea erau mai practice. Mă mai scotea din când în când și la geometrie, ca să mă pedepsească atunci când vorbeam.
Nu știu dacă pe mine m-a urecheat vreodată domnu’ Savu, poate că da, cert este că niciodată nu am fost supărat pe dânsul. Eram bucuros că mă descurcam intuitiv la matematică.
Când am intrat la liceu, îmi propusesem să continui să fiu premiant. Acest țel oarecum a început să piară ca și importanță din momentul în care mi s-a spus de către cumnatul meu că speră să nu pic cu “Prună” (doamna Prună este fosta mea dirigintă), a doua zi după ce am avut chiar ocazia să o cunosc în postură de propria-mi dirigintă. Cumnatul meu nu s-a înțeles deloc cu Doamna Prună, nu îmi mai amintesc de ce exact, sunt convins că și el era nătărău și poate o supăra pe aceasta.
A venit clasa a 9-a și mi-a fost sortit să vă am ca și dirigintă. Prima zi a fost în regulă, chiar ați fost simpatică. Ați râs cu noi, ne-ați încurajat să învățăm. Mi-a plăcut.
Apoi a venit prima oră de matematică. Am simțit o mare diferență de abordare între dvs și domnul Savu. Mă așteptam sincer să fie așa, doar acum eram la liceu, gata cu gimnaziul.
Din păcate nu era vorba doar de o schimbare de stil, ci o mentalitate total diferită. Abordarea în predare a plecat de la “Eu nu reușesc să vă fac să înțelegeți, așa că vă mai explic o dată mai bine” pe care o avea domnul Savu, la “Voi nu înțelegeți din prima, deci e o problemă cu voi” pe care ați avut-o dumneavoastră. Ştiu că noi eram leneși și comozi, dar și dumneavoastră erați la fel, într-un fel sau altul.
Punem pe “skip forward” vreo 3 ani și ajungem în clasa a 12-a.
Matematica a devenit pentru mine un bau-bau și începusem să cred că sunt prost că nu mai înțeleg ceva la care mă pricepeam intuitiv. De la băiatul care a intrat cu media a 2-a în liceu, am ajuns la băiatul care se chinuia să își ia nota de trecere și să evite corigența la matematică.
Sunt convins că și eu puteam să fiu diferit, dar cum poți să îți dai interesul într-un domeniu în care ești coordonat de cineva care ți-a devenit în timp antipatic?
Încă mai țin minte cum a venit mama o dată de la o ședință, crezând că sunt un infractor în devenire și un chiulangiu notoriu. Mi-a jurat plângând atunci că nu mai vine la nicio ședință de a mea. Apoi a mai venit soră-mea parcă de 2 ori și s-a certat cu dvs că spuneți lucruri fără acoperire și speriați părinții.
Clasa a doișpea a trecut repede și am avut nenorocul să pic BAC-ul. Am avut un an extrem de greu în clasa a 12-a, fiind ușor în derivă, pentru că taică-miu murise cu un an înainte și prostiile astea cu “s-ar putea să ajung un delicvent” începeau să îmi cuprindă mintea. Chiar credeam că o să ajung un ratat. Senzația s-a păstrat ceva timp, până la sfârșitul anului II de facultate.
Mi-ați făcut rău Doamna Dirigintă, aplicând o metodă nedreaptă de programare neuro-lingvistică, spunându-mi că nu voi face prea multe în viața asta.
Când v-am spus că am intrat la management la facultate, v-ați mirat și nu v-a venit să credeți in primul rând că am intrat la facultate.
De atunci nu v-am mai văzut. În mod direct dvs nu mi-ați făcut niciun rău niciodată, însă felul cum ați vorbit cu mine, despre mine și ce părere ați ales să aveți despre viitorul meu, mi-a făcut extrem de mult rău.
Unui om căruia îi repeți că e defect, va ajunge să creadă că e defect.
Nu zic că eu am fost un elev model. Chiar nu am fost. Ceea ce am fost însă atunci, era un elev cu un mare potențial, dovadă cele 4-5 olimpiade la care am fost încurajat să merg de către profesorii din clasa a 9-a.
Nu știu dacă mai predați, că nu am mai dat pe la liceu de mult și sincer nu aș vrea să vă văd, pentru că nu mi-ați rămas dragă.
Vreau însă să vă încurajez să vă schimbați metodele din “metodele mele nu funcționează pentru că probabil copilul este prost” în “metodele mele funcționează pentru că sunt nepotrivite”.
Dvs, într-un fel sau altul, prin ceea ce ați promovat în liceu ca si metode de abordare a pedagogiei, reprezentați educația formală depășită de situație despre care am mai scris aici.
Motivul pentru care am așteptat atâta timp să vă dau o replică “oficială” este că niciodată nu m-am evaluat serios 100% ca să îmi dau seama dacă am niște perspective de viitor cu adevărat.
Am 23 de ani, am avut o carieră de voluntar foarte apreciată, mulți oameni citesc acest blog, dau bani în casă, am vorbit în fața a sute de oameni, am citit aproape 200 de cărți, am făcut o mulțime de lucruri bune și o mulțime de lucruri greșite care m-au ajutat să cresc. Am o experiență bogată în mai multe arii. Pot să vorbesc despre aproape orice. Pot să impresionez aproape orice persoană.
Chiar dacă nu sunt un om celebru, consider totuși că sunt opusul omului pe care dumneavoastră vi l-ați imaginat.
Meritul a ceea ce sunt eu astăzi, nu este total al meu desigur. Consider că meritele aparțin cel puțin jumătate oamenilor care au avut încredere în mine de la 19 ani până acum și care m-au ajutat să cresc.
Aproape timp de 4 ani, m-ați ținut la podea și m-ați lovit la nivel psihologic. Mi-a luat aproape la fel de mult ca să îmi revin și să apreciez ceea ce sunt și cine sunt.
Dar acum sunt bine. Sunt fericit, mă simt deștept și din ce în ce mai apreciat, iubesc și cunosc o mulțime de oameni frumoși. Am încă multe de rezolvat la mine, dar acum am oameni care să îmi spună “bravo Gabi” și să mă ajute să cresc.
Mă gândesc cum aș fi fost acum, dacă dvs m-ați fi încurajat măcar de mai multe ori decât m-ați întristat cu atitudinea dvs față de educație.
Mă întreb colegii mei cum ar fi fost.
Mă întreb cum ar arăta și cum s-ar comporta mii, poate zeci de mii de elevi din România, dacă unii profesori s-ar trezi și ar realiza influența fantastică pe care o pot avea asupra parcursului unui om.
Al dvs fost elev mai puțin model,
Gabriel Nechita.
Cristian Ștefan
Frumos. Bravo Gabi! 🙂
Angela Ionete
Trist. Regretabil. De luat aminte.
Raluca Laslo
Interesant articol, nu pot sa nu remarc numele profesorului, se poate ca cel la care te referi sa fie chiar domnul Savu Nicolae, care din cate stiu inca mai preda in scoala 30? Daca da, eu am iubit orele dansului. Si mi se pare ca ii mai urechea din cand in cand pe baieti.
Iar a ta doamna diriginta Pruna (Silvia), sa fie oare actuala mea profesoara de matematica din liceu?
Maria Cristina Voinea
Se pare ca nu-i o poveste singulara a dirigintilor care nu se pot adapta si raspandesc in jurul lor propriile nemultumiri…din pacate cu repercusiuni asupra elevilor. Interesant mod de manifestare…
Raluca Igna
Sunt multi oameni esuati in invatamint…pur si simplu nu au unde sa se duca, nu stiu sa faca nimic si atunci, hai sa ma fac profesor, ca la scoala e comod, nu poate da nimeni vina pe ei….-daca un elev pica bac'ul e vina lui ca nu invata….e greu sa fii profesor bun, pedagog bun, e greu sa fii OM….
Patriche Adriana Ingrid
Poate ar trebui studiat putin si dreptul la liceu. A "urechi" (expresie foarte frumoasa si aproape nostalgica) e de fapt o infractiune penala. In alte tari, asa ceva nu e permis, iar profesorii ajung in inchisoare, ca sa nu mai spun de publicitatea negativa facuta la TV. Curios ca sa mai intampla asa ceva! Dragi parinti, instruiti-va bine copiii asupra drepturilor lor!
Chriss Dorina
Gabi…e trista povestea ta si foarte adevarata ,din pacate.Cam asa se comporta multi profesori si ai mare dreptate cand spui ca atata vreme cat cineva iti tot repeta ca esti un ratat,e foarte probabil sa devii unul…mare pacat ca profesorii(unii..pentru ca mai sunt si profesori deosebiti) nu isi dau seama cat de mult rau produc copiilor ,prin atitudinea pe care o au vizavi de acestia.Si sunt vorbe care au un impact grozav asupra unora ,poate si din cauza faptului ca nu sunt suficiet de siguri de potentialul lor..au nevoie de confirmari , de incurajari,de ajutor.Aici cred ca familia are un rol hotarator..pentru ca ,daca mama spune copilului ca este bun, ca poate, ca va reusi…profesorul nu cred sa mai aiba atata putere sa il clatine …are sens ce spun??
Ar fi mult de vorbit pe tema asta insa ma opresc aici .Te felicit pentru curajul de a spune ceea ce gandesti si mai ales pentru omul care ai devenit.Nu te da batut si nu renunta la visele tale indiferent de ceea ce spun altii.
Important este ceea ce iti doresti , cu adevarat.Succes si o viata frumoasa !
Andreea Savu
e greu…imi place articolul, dar si mai mult comentariul dvs.
Georgiana Naciu
Frumos. Multi profesori merita cate o "palma". 🙂
Raluca Igna
Andreea, ii inteleg si pe unii, si pe ceilalti…intr-un fel, fiecare are bucatica lui de dreptate, exista farime de adevar in fiecare afirmatie…dar trebuie sa stii sa lucrezi cu sufletul copilului, care e mai fragil ca portelanul…de multe ori un cuvint face mai rau decit 1,000 de palme….
Liviu
Ar fi interesantă și o replică, ca să nu fim părtinitori. În rest, numai de bine.
Toma Ştefan Răzvan
Woow…Foarte EMOTIONANTA si Foarte TRISTA!…
Eliza Vaș
E un articol superb. Chiar dacă fosta mea dirigintă nu a avut un stil atât de draconic, găsesc multe similitudini. La un moment dat, m-a făcut de râs la şedinţa cu părinţii zicând că n-am mai dat pe la şcoală de 3 săptămâni, iar eu în timpul acela mă pregăteam pentru olimpiada naţională de istorie. E trist să dai peste asemena oameni în şcoală…
Mircea Petru
That bitch….
Maria Vasile
cata dreptate aveti! sper ca intr-o zi, cei care doresc cu adevarat sa lucreze cu copiii, sa li se ofere macar sansa de a demonstra acest lucru….
Anuta Neamtu
Realitatea creata si mentinuta, de " functionarii", nu profesorii (!),care frang suflete si drumuri in viitor e vie ! In scoli exista, din pacate destui "Pruna". Ingrijorator este, ca un fost elev ii adreseaza asemenea amare "nesentimente".Dincolo de insuccesul de la bac` ramane grav faptul, ca omul destinat, sa te instruiasca,dar mai ales, sa te formeze pentru ceeace urmeaza,dupa scoala -VIATA- te catalogheaza minimalizandu-te…Totusi, tu, tinere domn, nu reprosuri, nici desconsiderare trebuie, sa evidentiezi, ci decizia, de-a fi OM implinit si demn.
Bianca Hotoiu
Eu cred ca fiecare om care trece prin viata noastra, lasa o amprenta care ne formeaza pe noi ca si oameni. Nu are rost sa regreti ceva ce oricum nu poti sa mai schimbi, iar eu vad si partea cealalta a lucrurilor. Doamna "Pruna" (printre altii, probabil) te-a ajutat sa iti dai seama cat de puternic esti si daca ea nu era poate nu aveai acum satisfactia de a spune: te-ai inselat "acritura"! Stiu ca un profesor de acest gen poate schimba un adolescent foarte mult, poate mult mai mult decat isi poate imagina. Tu te enumeri printre norocosii care s-au ambitionat sa isi dovedeasca, in primul rand lor ca valoreaza mai mult decat vorbele injositoare ale doamnei diriginte.
Raluca Igna
pe de alta parte…http://liviumarianpop.blogspot.ro/2012/09/titularizare-2012-decat-profesor-mai.html?spref=fb
Dania Badea
Interesant si bine tintit. Eu sunt insa de partea profesorilor care stiu sa scoata tot ce-i bun dintr-un elev chiar daca-l " programeaza" neuro-lingvistic pentru ca, draga tinere, un sut in fund e un pas inainte.Si profesorii au fost elevi si poate n-au fost tot timpul laudati si tocmai asta i-a motivat sa iasa in fata si sa faca ceva cu viata lor.Te inteleg si stiu din lunga experienta la catedra ca exista profesori antipatici din nastere, lupi moralisti, oameni care nicinu-si merita acest apelativ, dar MAI sunt si profesori care stau in scoala si fac ore de pregatire suplimentara cu cei care au nevoie, dar si cu cei care nu-si doresc asa ceva, Oameni care dau olimpici si ai caror copii iau note maxime la examene; dupa stiinta mea, nu sunt chiar putini, ei se numesc " profa de mate", "profa de romana".E bine ca ai dat aceasta replica, sunt curioasa insa si ce-ar avea d-na Pruna de spus. E bine sa ne insusim si criticile si laudele cand si daca exista caci e o vorba:cand ia nota mare, e meritul copilului, cand pica , e vina profesorului si a sistemului.Se vorbeste in ultima vreme de relatia scoala- familie.Daca aceasta functioneaza, ambele au de castigat.Oricum, articolul e interesant si poate da de gandit. Sa fii iubit!
Rodica Adetu
Foarte bun articolul. Fac parte din categoria care a avut si buni pedagogi si mai putin buni…
Ca si tine am avut experiente care m-au durut si m-au ajutat sa cresc. Sunt recunoscatoare celor care sunt pedagogi din pasiune si nu din comoditate.
Liz MP
Bravo Gabi!!! Succese in continuare!!!
Gabriel Nechita
pai tot ce ma interesa cu acest articol este sa dau de gandit :). Nu ma intereseaza sa mi se dea dreptate sau sa fiu contrazis, ci pur si simplu sa ajunga la oamenii care pot schimba ceva.
Gabriel Nechita
Servus Raluca, s-ar putea sa vorbim despre aceeasi profesori. Nu mai ii stiu dupa numele mic. Domnul Savu, daca era un nene mai inalt asa si mai peiorativ, el e.
Tanti Pruna, daca e o doamna care are un tic fizic si da din cap si zambeste la aproape orice fortat, este aceeasi doamna.
Gabriel Nechita
ai de ales, sa crezi ce iti zice altul sau sa crezi ceea ce iti zic tu in minte, eu am avut norocul ca la un moment dat m-am trezit din programarea ce mi s-a oferit. 🙂
Mihaela Florescu
Sa-ti traiasca toti cei care au incredere in tine….incepand cu tine! Te inteleg cat de greu este sa fii "etichetat". De multe ori "eticheta" pusa odata, se va lipi graoznic de raui, si doar cu incurajari si incredere in fortele proprii reusesti. Felicitari, Gabi!
Florenta Elena Mosteanu
Din pacate, se intampla de foarte multe ori asa. Unii profesori nu sunt constienti de rolul lor sau nu pot fi altfel decat au fost ei insisi educati, nu evolueaza.
Arthur Alexiu
Deh! Toți am avut câte o astfel de pruna
Raluca Laslo
Da, se pare ca vorbim de acelasi domn Savu. Din care mai imi amintesc ne striga intotdeauna pe numele de familie. Cred ca doar asta imi displacea.
Si da, aceeasi doamna Pruna. A ramas pe aceeasi metoda de a preda de care vorbesti in articol. Nu o condamn desi mi-a inspirat un oarecare dezgust fata de matematica. Cu toate astea am mai prins cate ceva si cine stie, poate ii voi multumi dupa bacalaureat.
O zi frumoasa! 🙂
Adrian Vechiu
Niiiice. Cunosc sentimentul. Eu am fost unul din aia 'de la tara, de pe pamant', si se presupunea ca voi ajunge niciodata ca 'unul d-asta de la oras, de pe pietre'. Multumesc, d-na diriginta.
Butuceanu Ileana
este trist ca s-au intimplat astfel de lucruri si este si mai trist ca mergem spre rau nu spre bine…acum sunt majoritatea "pruna" si extrem de putini savu(chiar rarisimi)…este unul din motivele pentru care nu mai crestem valori,ci brute
Anemari-Helen Necsulescu
Felicitari pentru un articol emotionant fara a fi patimas. Ati avut noroc, domnule Nechita. "Boxul psihologic" al dirigintei v-a ajutat, in fapt, sa luptati cu inversunare si sa-i demonstrati ca a gresit in privinta dumneavoastra, a generatiei dumneavoastra, si a "vocatiei" sale de pedagog. Doamnei Pruna ii doresc o batranete linstita, fara constiinta.
Anemari-Helen Necsulescu
Stimata Doamna Badea, eu sunt un fost profesor de limba engleza de liceu, care a divortat de sistem in anul 2000. Nu aveti dreptate! Nimic nu ii da dreptul unui pedagog sa joace rol de mama Omida si sa dea verdicte. Profesorul nu este Dumnezeu, nu le stie pe toate, nu poate insufla esescul elevilor sai, nu este deontologic. Trebuie sa explorezi si sa verifici potentialului elevilor, sa le insufli curajul de a incerca, chiar daca vor esua. Sunteti trista doamna profesoara si cred ca aveti niste elevi tristi si fara perspectiva. Va compatimesc elevii.
Anamaria Buzatu
Bravo Gabi!:)
Sorin Timofticiuc
Totul are un rost … poate daca luai bacul din prima, ajungeai la alta facultate, cunosteai alti oameni si nu exista nimic din ce e acum …….asa ca titlul potrivit e Multumesc Doamna diriginta
Nu ai sa poti schimba sistemul cu oamenii lui (alde' doamna diriginta) dar te-ai putut schimba pe tine.
Gabi Catacat
Cat de adevarat este articolul asta, si foarte aplicabil pentru multi……
Andrei Ion
… au trecut 4 ani jumate… nu stiu ce ti-a facut tie, dar se pare ca mai mult ca altora din moment ce inca-ti mai amintesti de ea.
Daniela Nechita
Nu o sa uit niciodata cu ii tremura negul" Doamnei Pruna" cand a vazut ca o contrazic si ca afirm ca fratiorul meu nu este ceea ce spune ea. Oricum profesori de genul asta sau profesori care nu stiu sa explice unor copii de clasa a 5-a ce insemna a"supra"b dau nastere procentului de promovare tot mai mic la bacalaureat
Daniela Nechita
Ciudat e ca profesori de matematica ajung chiar cine nu te astepti( de exemplu colega mea de liceu care era sa ramana corigenta la mate in fiecare an:))
Andrei George Niţică
Gabriel, articolul scris de tine rezoneaza cu situatia multora dintre noi, cei care am fost elevi si care acum suntem studenti, o mare parte din tehnica depasita de predare se regaseste si in mediul universitar. Se merge pe mentalitatea asta negativista si rigida de parca s-ar incerca sa ne transforme in roboti si nu in oameni care pot oferi un ajutor societatii in care traiesc… Oricum felicitari pentru cele scrise! Aproape ca mi-e mila de doamna diriginta, a cam fost scoasa la tabla:)
Gabriel Nechita
Ma bucur ca ti-a placut acest articol. :d
Gabriel Nechita
:)) asta poate spune 2 chestii:
1 ca o persoana a reusit sa isi rastoarne legatura cu matematica, ceea ce e un lucru bun
2 ca poate intra persoanele gresite in invatamant, ceea ce e foarte ingrijorator
Gabriel Nechita
unele chestii iti raman in minte mai mult timp decat vrei sa recunosti.
Gabriel Nechita
Da, poti sa vezi asa lucrurile, insa mi-e greu sa cred ca s-ar fi schimbat multe lucruri.
Crist Andreea
Din pacate cred ca multi dintre elevi au trait astfel de experiente , eu cel putin m-am regasit in ceea ce ai scris.
Bine, la mine experienta se leaga de invatatoare nu de diriginta de la liceu.
A fost de-a dreptul ciudata toata experienta, eu abia asteptam sa ajung la scoala unde vroiam sa invat cat mai repede sa citesc si sa scriu ca sa pot citi multe povesti singura, pentru ca nu tot timpul gaseam pe cineva care sa imi citeasca din nenumaratele carti pe care le aveam acasa .Eram fascinata de carti, curioasa si interesata sa stiu cat mai multe.Si asta s-a mentinut pana astazi.Numai ca experienta legata de invatatoarea mea mi-a marcat cumva drumul..si intr-un mod nepotrivit .Ce-i drept, nu eram cel mai ordonat copil iar ea avea mereu intentia de a ne pedepsi pentru ca noi sa invatam disciplina. Si mereu imi repeta ca fac multe greseli la compunerile pe care le faceam, in asa fel incat ajunsesem sa cred ca nu sunt in stare sa leg doua propozitii intr-un mod corespunzator, care sa aiba noima si pentru ea. Surprinzator a fost momentul cand am rugat pe mama sa imi faca din compuneri, ca poate ea s-o fi descurcand mai bine. Si asa am descoperit….un lucru era constant…indiferent cine imi facea compunerile ( ca la un moment dat mi-a mai facut si sora mea din ele -sora mai mare cu aproape 4 ani) -nota era aceeasi-nota 8. Ajunsesem sa cred ca pot scrie si prostii ca eu tot atat aveam sa iau.
Mama ma consola mereu, imi spunea ca invatatoarea mea nu stie sa ma aprecieze si ca mai primeste mici atentii de la persoanele pe care le apreciaza , mie mi se parea ca vrea doar sa ma consoleze si ca de fapt invatatoarea mea are dreptate.Si din pacate in timp am dezvoltat o oarecare nesiguranta in mine.
Invatatoarea mea nu aprecia nici ceea ce desenam eu sau cum ma descurcam la matematica desi la toate lucrarile date prin surprindere eu gaseam raspunsurile.
Anii au trecut si eu am luat a doua nota pe scoala la capacitate , era chiar vorba de o scoala apreciata, am luat o medalie de argint la desen in India si alte premii la desen , am scris la revista liceului si am terminat facultatea de medicina.
Probabil ca unele lucruri par incredibile la un moment dat insa gandirea pozitiva e clar ajuta mai mult decat gandirea negativa.
Georgeta Rosu
Impresionant! Profesorul trebuie sa fie modelator de suflet, nu o persoana care permite, in mod destructibil provocarea unei rani sufletesti, de cele mai multe ori, chiar iremediabile! Felicitari, Gabriel, felicitari pentru ca ai gasit taria sa te ridici , sa aduni acele bucati de incredere acordate de altii si sa iti reiei zborul tau spre progres, spre implinirea sufleteasca! Succes mult, pe mai departe! Cu tristete si amaraciune recunosc ca exista, si azi , colegi de breasla care procedeaza astfel, cu unii elevi! Pacat, mare pacat!
Kirstie Gallagher
Bravo Gabi, felicitari! M am regasit in mica ta scrisorica si sper ca aceasta sa ajunga sa fie citita de cat mai multi profesori! Sa ai succes in toate!
Stefy Demeter
Hehe…am avut asa si eu un prof: proful de franceza din generala. M-a facut sa urasc franceza si, desi stiam care e potentialul meu si faptul ca eu ii ajutam pe ceilalti, tot spunea ca eu copiez, ca eu nu stiu franceza asi ca toti ceilalti colegi care stateau pe langa mine sunt aia buni etc. etc. In liceu am luat meditatii un an si apoi in clasa a 11-a si a 12-a am avut o prof. foarte buna, de la care am avut de invatat multe.
La examinare, la bacalaureat, la franceza oral (fiind uman) a fost el profesor examinator. Tremuram toata, inca sub repulsia cauzata de perioada din generala. La sfarsit, dupa ce am avut de zis tot m-a intrebat: "La ce facultate mergi?" eu: "la Babes-Bolyai in Cluj-Napoca(eu venind dintr-un oras mic), la Limbi Moderne Aplicate, Engleza-Franceza" iar el a spus: "Bravo! Felicitari!". As vrea sa ma vad cu el candva, sa ii zic ca am terminat si facultatea si, desi dupa alti 3 ani de studiu dragostea mea pentru franceza nu e atat de mare ca cea adunata in 3 ani pentru o limba precum portugheza, am reusit sa fac ceea e poate el nu se gandea.
Monica Deriv
Bine punctat!
Pentru Cazul I: Felicitări! A făcut pact cu dușmanul! 🙂
Pentru Cazul II: Ferea că vine ciuma! 🙁
Monica Deriv
Foarte interesant!
Cred că toți am avut la un moment dat la catedră o "Doamna Prună" sau un "Domnul Savu".
Școala este, de fapt, o a doua casă, dacă e să calculăm timpul petrecut acolo (o treime dintr-o zi), cu mai mulți "frați și surori" și mai mulți "părinți". Cert e că școala are un impact colosal asupra noastră. Sunt sigură că toți am avut o experiență neplăcută în zecii de ani petrecuți pe băncile instituțiilor educaționale (indiferent de formă, durată, specializare, locație etc.). Dar totodată sunt sigură că s-au întâmplat și lucruri frumoase!
Felicitări pentru OMUL care EȘTI ASTĂZI! Cele rele să se spele, cele bune să se adune! 🙂
P.S. Mă regăsesc într-o oarecare măsură în articol! Dar eu, fiind un om empatic, le mulțumesc celor care mi-au pus piedică, forțându-mă să urmăresc toate obstacolele din cale, căci în acest fel am fost nevoită să merg nițel aplecată uitându-mă după capcane și astfel nu am dat cu capul de pragul de sus! 😉 Dacă ei nu erau, eu nu eram omul care sunt azi! Pentru că un șut în fund, chiar e un pas înainte!
P.P.S. Sunt multe de spus pe această temă, dar îmi e că fac un articol! 🙂
Neagu D. Romeo
Te felicit . Ai povestit totul foarte frumos , si eu am o diriginta asa ca domnul Savu , ceea ce e super , acest articol m-a facut sa gandesc pozitiv 🙂
Dania Badea
Stimata doamna Anemari… cum v-o chema, ca romanca nu sunteti, nu numai ca am dreptate, dar experienta mea la catedra mi-a demonstrat ca e asa, nu eu sunt trista, esti mata frustrata, eu am elevi exceptionali, olimpici, participanti la tot ce inseamna concurs cu rezultate f. bune, nu prea vad de ce va bagati in seama, oricum , ceea ce am comentat eu n-are nicio legatura cu ce scrii dta. Tanarul a recunoscut ca a scris pt a trage un semnal de alarma, pt a da de gandit.Mor cand vad babatii care isi dau aere de superioritate cand n-au facut altceva toata viata decat sa dea meditatii si sa-si oblige elevii sa faca aceste ore suplimentare platite dandu-le note f. mici. Elevii mei au note mari si stiu carte, iau examenele si ma iubesc pentru ca-i invat carte fara sa-i oblig sa ia ore suplimentare, le fac eu de buna voie cand am timp si chef, avem o relatie apropiata SI NU SUNT TRISTA NICI EU NICI ELEVII MEI, Si , in general, daca nu intelegeti, nu va mai bagati in seama, doamnelor, folositi lingura de lemn si faceti-le demancare nepotilor daca vi i-a dat Dumnezeu.
Sorin Balanescu
Si dumneata, cu asa limbaj, spui ca esti profesor titular? Ma indoiesc. Apropo, tanarul sustine ca lucreaza la Google.
Palaghia Georgeta
Bestial articolul!,,Felicitari" pentru unii profesori care vad tot ce e mai rau intr-un copil, poate ca asa vede si percepea ea lumea si tot ceea ce o inconjoara!
Lorand-Edmond Iszlai
Eu mi-am auzit asta toata viata si azi sunt profesor de matematica… nu cred ca am avut un profesor care sa creada vreodata ca e de vina el pentru esecurile noastre, absolut niciunul… tin minte si acum cand eram in clasa a 8-a ca a venit un profesor sa o suplineasca pe diriginta de matematica si mi-a zis intr-o ora de vreo 20 de ori ca n-am nici o treaba cu matematica si alte incurajari de genul, toate astea dupa ce aveam rezultate la olimpiadele judetene mereu… Din pacate acesta este sistemul, ajungi sa inveti dintr-un filmulet pe youtube mai multa matematica ca intr-un semestru de facultate la cursuri, in care ti se astern km patrati de informatii fara un exemplu concret.
PS: Totul se datoreaza invatatoarei mele… ea a fost singura care a prevazut totul si in afara de parintii mei a fost singura care a vazut cu 20 de ani inainte.
Constantin Gianina
trebuie sa incerci/sa te autoeduci sa devii puternic pentru razboiul psihologic pe care-l declanseaza cadrele didactice la nivelul fiecarui elev.daca exista un gram mai multa vulnerabilitate intr-un elev ,acel elev poate fi sortit pierii,desi in el poate germina un geniu sau macar un model pentru societate.
din pacate i,ndivizi frustrati,macinati de probleme financiare,sociale,familiale,sunt cei care azi pretind ca vor sa ne educe copiii,in conditiile in care in final sunt niste antimodele pentru ei.
foarte putini isi doresc sa transmita informatia (de orice natura ar fi ea)intr-un mod cat mai placut,mai atractiv,si nu mecanic,sec.
de psihologia individului sau de inteligenta emotionala care se pare ca este(demonstrat stiintific)mult mai cautata(de catre angajatori) si mai importanta nici nu au auzit sau nu sunt interesati.
evaluarile care le fac la nivelul fiecarui elev sunt de cele mai multe ori eronate,judecatile de valoare gresite ,tocmai pentru lor le lipseste inteligenta emotionala.