Sunt un mare susținător al mișcării self-help, dar cred că uneori ne lipsește claritatea și documentarea ca să dăm sfaturi cu adevărat bune.
Înainte să îți spun despre care mituri de dezvoltare personală ar trebui să te ferești, vreau să îmi cer scuze ție și celorlalți prieteni și bloggeri care scriu despre acest domeniu al dezvoltării personale.
Cred că mai avem și noi de crescut foarte mult înainte de a face anumite afirmații sau de a le perpetua în acest mediu plin de oameni care caută sfaturi și ghidare.
Sunt mai multe mituri pe care self-help-ul le promovează. Eu cred că au apărut pentru că lumea a avut nevoie de credințe și principii ca să își miște fundul spre a lucra pentru propriul beneficiu.
Motivul pentru care doresc să le combat nu este să demonstrez că unii au dreptate sau alții nu au, ci pentru că nu vreau ca tu, cititorul, să accepți un sfat ca fiind valid, înainte de a-l încerca pe propria piele.
Tu ești cel care decide dacă ceea ce spunem noi (noi = cei care scriem despre dezvoltare personală) este bun sau nu.
Totodată cred că am datoria morală de a-ți prezenta ultimele idei pe care le am în cap și care cred eu că merită să fie dezbătute.
Mitul #1: Gândirea pozitivă îți va asigura victoria în orice situație
Mult timp am crezut că gândind pozitiv poți să rezolvi orice problemă, dar totuși nu e chiar așa.
Gândirea pozitivă nu cred că merită TOT creditul pe care îl primește. Gândirea pozitivă nu (cred) o să te facă mai fericit, ci mai degrabă mai puțin atent la chestiile urâte din jurul tău. Totuși, faptul că tu le ignori nu înseamnă că nu sunt acolo.
Gândind pozitiv nu o să faci coada de la poștă să se miște mai repede. Poate ar trebui să fredonezi un cântec în minte.
Doar gândurile pozitive nu o să îți aducă leafa la sfârșit de lună. Ce o să îți aducă la sfârșit de lună leafa, vor fi totuși acțiunile pe care tu le întreprinzi. Faptul că tu acționezi indiferent de pattern-ul mental pe care tu ți-l stabilești, mișcă lucrurile.
Da, gândurile pozitive pot “debloca” o persoană să se miște și să facă ceva pentru ea, dar nu o să îi asigure succesul. Perseverența te mișcă și ea mai departe.
Cunosc o mulțime de oameni buni, care o duc bine și care nu sunt cei mai zâmbitori oameni. Totuși, sunt oameni foarte muncitori.
De fapt, eu așa cred că se câștigă marile victorii, muncind din greu, nu vizualizându-te mai slab sau vizualizând fluturași.
Poate vizualizându-te slăbind o să îți dea puterea de a începe o dietă, dar nu îți concentra toată ambiția doar în partea de vizualizare. Ai nevoie de o schimbare totală de lifestyle.
Pentru atâtea studii care confirmă puterea gândirii pozitive, există tot atâtea studii care îi contrazic efectele și o încadrează în zona efectului placebo. Tu nu trebuie să alegi una dintre tabere, ci mai degrabă să fii eclectic și să alegi ce ți se potrivește.
Nu zic că nu trebuie să gândești pozitiv, doar îți recomand să nu zici că succesul în viață se atinge prin faptul că gândești pozitiv. Munca din greu mi se pare o strategie mult mai aproape de adevăr, iar gândirea pozitivă în viziunea mea e doar o tactică pe care o folosești atunci când încerci să te detașezi de o experiență negativă și să fii eventual mai constructiv.
Mitul #2: Inteligența emoțională este cheia succesului
Sunt un mare fan al lucrărilor lui Daniel Goleman. Cred mult în ceea ce predică, dar mai puțin în faptul că cei care au o inteligență emoțională ridicată au mai multe șanse de a avea succes decât cei cărora le lipsește. Faptul că o idee pare logică și intuitivă, nu o face adevărată/validă.
După ce am citit Steve Jobs de Walter Isaacson, mi-am dat seama că nu inteligența emoțională este cheia succesului. Nici anturajul sau șansa de a face parte din grupul potrivit, cum a lăsat impresia Malcolm Gladwell prin Excepționalii.
Sunt de părere că se descurcă mai bine cei care sunt dispuși să găsească soluții la orice fel de probleme. Pentru mulți, întradevăr, îmbunătățirea abilităților de socializare și de control al emoțiilor s-au dovedit o strategie de succes. Unde e necesar să îți controlezi emoțiile, ideea de “inteligența emoțională” se potrivește ca o mănușă.
Mi-e greu să cred că toți oamenii de succes sunt oameni foarte abili în a-și controla emoțiile sau sunt extrem de empatici și atenți la nevoile celor din jurul lor. Chiar sunt de părere că nu ăsta e focusul lor, ci mai degrabă să vină cu cele mai bune soluții la cele mai presante probleme.
Bill Gates, Bill Clinton, Warren Buffet, Al Gore, Osho, Tim Ferriss nu cred că au pus pe primul loc inteligența emoțională ca principala lor strategie care a condus la succesul lor.
Da, învață să îți controlezi emoțiile, te poate ajuta foarte mult, că e bine să îți ții mintea clară în anumite situații, dar nu îți acoperi ochii cu ideea că succesul stă în doar în a empatiza cu toți cei din jurul tău.
CEO-ii buni chiar au înlăturat persoanele din managementul propriu care nu împărțeau aceeași viziune cu ei. Este asta o mișcare recomandată de experții în inteligență emoțională?
Până la urmă cred că e un joc al potrivirilor, folosește ceea ce ai nevoie ca să ajungi la rezultat: poate fi abilitatea de rezolvare a unei probleme, o abilitate fizică, faptul că te abții să nu înjuri; dar nu privi niciun fel de afirmație despre inteligență (sau inteligențe dacă este să credem în ideea că sunt mai multe tipuri de inteligențe) ca fiind absolută, ci pur și simplu ca pe un alt mod de a gestiona o problemă veche: relațiile cu cei din jur.
Mitul #3: Poți replica rezultatele oamenilor de succes
Scuze, dar NLP-ul cred că aici a dat-o în bară. Știu că asta e una din prezumțiile de bază ale NLP-ului, că poți modela comportamentul/obiceiurile oamenilor de succes, dar cred că aici s-au lăsat un pic purtați de val.
Da, poți extrage principiile pe care le folosește un expert, dar nu poți modela în totalitate expertiza unui om.
E un lucru să identifici și să imiți tehnicile comportamentale pe care le practică cei mai Buni și Mari. Este cu totul altceva să sugerezi că făcând aceleași lucruri – o să ai aceleași rezultate.
– DR. Stephen Briers
Când îi ceri sfaturi unui specialist în orice, el va încerca să își reducă procesul la un nivel pe care orice începător l-ar înțelege, fapt ce îl determină să excludă toți pașii care nu sunt evidenți, diverse modalități inconștiente de luare a deciziilor.
Un expert nu are neapărat un proces riguros pe care îl reproduce la nesfârșit, ci are mai degrabă niște principii pe care îi poate repeta, dar totuși se folosește de experiențele trecute să se asigure că obține rezultatele necesare.
Toată acea muncă depusă de 3-5-10 ani, nu poate fi redusă doar la 10 pași pe care oricine îi poate reproduce.
Nu poți învăța tot ceea ce a învățat altcineva în același mod, în același timp pe care persoana respectivă și l-a luat să își construiască expertiza. Creierul unui expert este adaptat fizic să facă același lucru. Neuronii sunt grupați într-un mod specific astfel încât să deservească expertiza.
Vorbește cu Tony Robbins, spune-i să îți ofere 10 pași pentru a atinge același nivel al succesului cu cel pe care l-a obținut el. Repetă-i.
Ghici ce o să obții? Rezultate diferite. De ce? Pentru că nu poți replica toate variabilele. Nu poți modela 100% niciodată un comportament. Te poți apropia foarte mult, până în punctul în care la exterior imiți perfect, dar niciodată nu vei putea replica aceleași structuri neuronale pe care persoana pe care o imiți le are.
Eu zic că ar trebui să fii fericit. Eu sunt de părere că aceeași logică se poate aplica și în cazul greșelilor, în ideea că dacă greșești în același fel, nu înseamnă că vei suporta aceleași consecințe.
Mitul #4: Avem puterea de a face orice dacă ne dorim îndeajuns de mult
Crede-mă nimeni nu este mai dezamăgit ca mine să afirm că ideea de mai sus e doar un mit. Eu eram unul dintre acei oameni care credeam că oricine poate deveni orice își dorește, dacă folosește resursele sau metodele potrivite și are dorința de a face cu adevărat acela lucru.
Nu.
De ce? Pentru că Mitul #3 deja a picat. Mitul #4 pică drept victimă colaterală.
Nu, nu poți deveni următorul Usain Bolt dacă începi să te antrenezi de astăzi, indiferent de cât de mult îți dorești. Poate nu ai predispoziția genetică de a fi un bun alergător sau condițile necesare ca să îți desfășori antrenamentul. Sau poate pur și simplu e deja prea târziu pentru tine, vârsta nu te ajută.
Totuși ai putea să devii Usain Bolt-ul al cartierului tău :).
Ceea ce este încurajator, pentru că realitatea este că poți învăța multe mai multe decât știi acum, dar nu încerca să te pui în aceeași papuci cu o persoană care a început să se antreneze cu 10 ani mai devreme decâț tine.
Nu poți replica același progres chiar dacă urmărești aceeași pași. Totuși și inversa e valabilă, poți depăși performanțele cuiva dacă ai parte de condiții mai bune sau metode mai performante de pregătire.
Totuși, te rog ca în loc să te gândești că poți să fii următorul Roger Federer al tenisului, mai degrabă să te gândești că poți să fii cel mai bun [insereaza numele tau] din compania ta sau măcar de pe etajul tău. Sau măcar ca tu să devii mai bun decât ieri.
Ne punem în cârcă obiective mărețe despre care auzim la televizor sau de la prieteni. Obiectivele tale trebuie să îți dea elan nu să îți provoace depresii și insomnii.
În loc să îți dorești să ai six pack abs, cred că mai degrabă ar trebui să începi să îți schimbi felul cum mănânci.
***
Nu caut să spun că ceilalți bloggeri se înșeală sau că ceea ce spun ei, nu este suficient documentat. Spun doar că e cazul să nu crezi într-o singură poveste.
În loc să apelezi la gândirea pozitivă în orice situație care îți încearcă optica, mai degrabă “fii bărbat” (valabil și pt femei) și acceptă faptul că munca și abilitatea de rezolva probleme sunt printre cele mai eficiente strategii care te vor duce mai aproape de o victorie. (Tocmai ți-am ridicat mingea la fileu 😉 )
E adevărat, poți ajunge la rezultate magnifice mult mai repede decât spune norma, crede-mă știu asta, am creat un blog popular în doar un an. 🙂
Totuși succesul pe care l-am avut, nu îl pot pune în seama un set concret de pași, pentru că nu pot include într-o “hartă a succesului” tot efortul pe care l-am depus.
Fii un pesimist cu simț practic. În loc să crezi că așa funcționează, cum zic eu, aplică ideea, apoi contrazice-mă.
Lumea ar fi un loc mult mai bun, dacă nu am accepta orbește un sfat în forma în care îl primim, ci l-am adapta în funcție de propria personalitate.
