Cărțile nu sunt pentru tocilari, ci pentru oameni care vor mai mult de la ei și de la viață

Benjamin Franklin s-a născut într-o familie de 17 copii, tatăl lui a fost un producător de lumânări și de săpun, care a avut 2 neveste.

Condiția lui materială nu a fost extraordinară, tatăl lui a vrut să îl facă preot, l-a trimis 2 ani la o școală teologică, dar pentru că nu a avut bani suficienți, a trebuit să renunțe la a-i susține studiile lui Benjamin. Benjamin a trebuit să lase la o parte educația formală la vârsta de 10 ani.

O vreme, acesta a lucrat pentru tatăl său.

Tatăl lui Benjamin văzând acestuia pentru cărți și pentru citit, l-a determinat să devină ucenicul fratelui său mai mare, care avea o tipografie în Boston.

Fratele lui primea diverse manuscrise ale vremii și trebuia să creeze mai multe copii din aceste cărți pe care le primea de la diverși învățați ai vremii.

Benjamin Franklin, după cum vezi venea dintr-o familie de mijloc, din clasa muncitoare, cu foarte mulți frați și surori, așa că a trebuit să fie extrem de harnic ca să se poată descurca.

Când nu lucra, acesta citea cât putea de mult. S-a învățat singur aritmetică, gramatică și filosofie. Avea de ales dintre sute, poate chiar mii de cărți care se aflau în atelierul fratelui său. Avea doar 12 ani și lucra împreună cu fratele său in Boston la tipografia acestuia.

Benjamin, era totuși la vremea respectivă, echivalentul singurului copil din cartier care avea Internet.

Avea o “întreagă lume” la dispoziția sa.

Imaginează-ți puțin postura în care tânărul Franklin se afla:

• Avea acces la cunoștințele celor mai învățați oameni ai vremurilor lui
• Putea să citească ceea ce vroia el, cât timp își satisfăcea și îndatoririle față de fratele său și slujba de ucenic
• Dacă apărea ceva nou și incitant, mai mult ca sigur fratele lui ar fi trebuit să tipărească copii ale acelor cărți

Ca să fie și “mai șmecher”, Franklin a înființat un club de “dezvoltare personală”, un fel de think tank numit Junto, destinat explorării potențialului uman, în care a invitat toți învățații cu care avea conexiuni fratele său.

În acest fel, a strâns în același loc experți în economie, psihologie, filosofie, științe exacte și a invitat alți intelectuali ai vremii împreună cu care se “încăiera” în dezbateri, recitau poezii și narau eseuri și căutau metode de a deveni mai deștepți și mai înstărițî.

Aș putea să îți dau 100 de motive pentru care ar trebui să faci și tu la fel ca Franklin, dar probabil nu o să te motiveze niciunul.

Simpla listare a unor motive nu o să determine nicio schimbare în tine.

Ca să schimbi cu adevărat ceva la tine, trebuie să schimbi felul în care gândești. Trebuie să înțelegi mentalitatea lui Benjamin Franklin.

El a înțeles faptul că avea la dispoziție prin biblioteca fratelui său o oportunitate imensă. O oportunitate de a deveni parte din istorie. Ştia că este privilegiat, pentru că era printre singurii care aveau acces la o asemenea bogăție informațională.

Mai știa că dacă vroia să se dezvolte, trebuia să citească și să pună în practică ceea ce a citit. Ca să facă asta a adunat în același loc, minți ilustre de la care putea să fure meserie și să trieze din lucrurile pe care le citise, astfel încât să rămână cu lucrurile cele mai practice. 

De ce ar trebui să citești mai mult

Una dintre scuzele pe care le aud eu cel mai des când întreb pe cineva de ce nu citește este următoarea: “Nu am timp să mai și citesc”.

În mintea mea replica aceasta întotdeauna s-a tradus în felul următor: “Nu am timp ca să mă mai și educ”.

Permite-mi să mă refer la persoanele care răspund în felul acesta cu apelativul “Prietene”.

Prietene, dacă tu nu te educi, te educă alții și când altcineva pune mâna și te educă, ești expus unor riscuri extrem de mari, pentru că de cele mai multe ori, cei care te vor educa, nu vor reuși să țină cont de personalitatea ta și de nevoile tale specifice de educare.

În plus, de ce te-ar educa pe tine bine, cineva care la fel probabil nu are timp să se educe nici pe sine?

Refuzul acesta de a deveni mai deștept, chiar și cu 1% în fiecare zi, întotdeauna m-a pus pe gânduri.

Din toate discuțiile cu antreprenorii sau cu diverși angajatori, a reieșit că marea problemă a forței de muncă este o calitate inferioară a lucrurilor pe care le-au învățat. De asemenea, cei care vor să angajeze sunt dezamăgiți că nu găsesc oameni care să își fi luat problema educației în propriile mâini, ci i-au așteptat pe alții să le bage în cap cunoștințele necesare.

Într-un fel sau altul mai nimeni nu își mai face timp ca să devină mai deștept.

De ce?

Pentru că este mai ieftin să îți cumperi acum un fast food, decât o carte, deși dacă ai economisi 2 ieșiri în oras, ți-ai putea lua o carte care ți-ar putea schimba viața.

Noi oamenii, stăm prost cu analiza de tip cauză-efect. Nu luăm în considerare consecințele pe termen lung ale deciziilor noastre mici.

Cum poți tu să fii un om WOW, dacă nu ești implicat constant într-un proces de dezvoltare, a cărui sursă de material bun educațional ar putea fi cititul?

De ce alții nu se dezvoltă

Manage-uim extrem de nefast deciziile noastre pe termen scurt. Ne este mai ușor să spunem DA la o ispită care ne face bine acum pentru o zi și ne face rău încă 6, decât să spunem NU și să ne fie rău pentru o zi și să ne fie bine celălalte 6.

Oamenii care nu își pun educația în context nu se dezvoltă.

Chiar dacă am un blog care recomandă cărți, nu pun cartea pe un piedestal acolo sus și zic că e cea mai mare creație pe care a realizat-o omul.

Întotdeauna încerc să pun recomandările mele într-un context. Fără context ești mort.

Nu citești pentru mine sau pentru bunica/mămica, citești pentru tine.

Îți oferi șansa să devii mai deștept, mai bun în relația cu cei din jurul tău, mai încrezător în propriile șanse.

Da, au fost oameni care nu “s-au rupt” cu cititul și s-au descurcat în viață. Totuși, aceștia au avut o etapă în viața lor când au învățat ca niște nebuni din probabil alte “materiale”: Internet, bloguri, Wikipedia, video, conversații cu oameni mai deștepți ca ei și mai mult ca sigur, mulți dintre ei tot la cărți au ajuns.

Oamenii leneși privind dezvoltarea propriei personalități și îmbunătățirea propriei persoane nu o să se dezvolte decât puțin spre deloc, pentru că văd întotdeauna totul în termeni de pierderi de timp, nu văd cititul ca pe o investiție.

Vrei mai mult?

Pune mâna și citește 1 carte pe săptămână.

Poate e un obiectiv ambițios pentru tine, dar doar când vei deveni mai preocupat și activ implicat în dezvoltarea ta, o să vadă și alți oameni că ești preocupat ca tu să devii mai bun și că meriți o șansă: la promovare, la angajare, la o relație sau la orice altceva visezi tu.

Pentru unii o să devii o amenințare, pentru alții un viitor om pe care se pot baza.

Indiferent de ce cred alții, tu vei deveni mai bun.

Cărțile nu sunt pentru tocilari, ci pentru oameni care vor mai mult de la ei și de la viață.

sursă poză