Cum gestionăm relațiile cu cei din jur pentru a avea o viață împlinită?

Acest articol este scris de Alice Buiculescu.

“Ce bine ar fi dacă în toate școlile din lume, elevii și-ar antrena eul pentru a înțelege că orice alegere conține și pierderi, că obiectivul maturității psihice reprezintă mai mult decât să câștigi într-o dispută, înseamnă să-l câștigi sau să-l cucerești pe celălalt!

O minte prost antrenată poate transforma relațiile sociale, într-un infern fără sfârșit”
Augusto Cury.

Dar care sunt acele acțiuni pe care trebuie să le faci pentru a avea relații de calitate?

1. Curajul de a vorbi

Când apar primele semne că relația cu partenera(ul) sau cu un coleg(ă) de serviciu, începe să devină conflictuală, tendința este de a te retrage în carapace și de a ține supărarea în tăcere.

După câteva experiențe de acet gen cu aceeași persoană, supărarea se transformă în frustrare (că nu ești înțeles, că nu mai ești iubit cu aceeasi intensitate, că nu ți se acordă suficientă atenție).

Dar când aceste experiențe se repetă aproape zilnic, relația începe să devină toxică și la primul conflict mai aprins fiecare dintre cei implicați în relație, va da drumul frustrărilor, iar cuvintele grele sunt spuse pe nerăsuflate și din nefericire nu mai pot fi luate înapoi. Acestea vin ca o eliberare a sufletului încărcat de frustrări, dar această eliberare aduce o liniște de moment care nu face decât sa dea timp pentru amplificarea tensiunilor din relație.

Pentru a avea relații de calitate cu cei din jur este bine să vorbești din timp, încă de când problema se afla în stadiul de sămânță.

Felul în care expui situația este de asemenea important.

Întotdeauna când expui problema, fă referire la persoana ta: “mi-ar plăcea să; aș fi apreciat dacă…”

și folosește-te de calm.

Nu arăta cu degetul către persoana care consideri că este vinovată. Evită întotdeauna să îl subliniezi pe TU: “Tu niciodată nu faci; tu ai spus că…”

Ascultă și opinia celuilat, încercând sa te detașezi în afara problemei ca să poți analiza situația mai bine.

Crezi că ai putea ca atunci când pornești o dicuție, să pleci în minte cu urmatoarele cuvinte?

“Scopul argumentației sau al discuției nu trebuie să fie victoria, ci progresul.”
– Joseph Joubert

2. Recunoaște că și tu ai greșit

Cu toții greșim, chiar și atunci când credem că avem dreptate. Nu poți vedea niciodată 100% din perspectiva celuilalt.

Poate că ai dreptate că ai transmis mesajul 100% corect, dar cât din cei 100% a fost înțeles corect de interlocutor.

Aici intervine neînțelegerea de cele mai multe ori. Eu cred că am transmis informația corectă, dar nu mă asigur că cel care o preia a înțeles cu adevărat ceea ce vreau să transmit.

De aceea, întreabă-ți interlocutorul dacă mai are nevoie și de alte detalii și oferă-ți întotdeauna disponibilitatea de a-l ajuta atunci când simte că se distanțează de scopul discuției.

Recunoaște că greșeala este umană și că și tu greșești în multe împrejurări. Îți mai amintești cum te simțeai atunci când ai greșit?

“Recunoscându-ți deschis greșelile, limpezești atmosfera și trimiți un mesaj important despre responsabilitate”
– Bruce Hyland

3. Hotărârea de a te schimba pe tine insuți

Odată ce îți recunoști greșelile, vei începe să conștientizezi că trebuie să schimbi ceva în comportamentul tău.

Vei realiza că schimbându-te pe tine, îi vei schimba și pe cei din jur. Evident că vor fi persoane care nu vor dori să se schimbe, dar nu vor mai ține pasul cu “noul tu”
și atunci drumurile se vor separa pentru binele amândurora.

Schimbarea necesită timp, multă introspecție și analiză a modului în care reacționzi în relații.

“Nimeni nu poate convinge pe altul să se schimbe. Fiecare dintre noi stă de pază la o ușă a transformării – care nu poate fi deschisă decât pe dinăuntru. Nu putem deschide ușa altuia nici prin argumente raționale, nici prin seducție sentimentală

Exista un pasaj in cartea “Minți sclipitoare, minți antrenate” scrisă de Augusto Cury care mi-a atras atentia și care m-a determinat să scriu acest articol.

Instrumentele revelate în acest pasaj sunt extrase din extraordinara idee: “Iubește-ti aproapele ca pe tine insuți” și cred că ne pot ajuta să facem o analiză asupra vieții trăite până acum astfel încât să putem da startul pentru îmbunătățirea comportamentului față de cei din jur:

1. Cine nu se iubește pe sine, nu-i va iubi niciodata profund, pe cei cu care relaționează.
2. Cine se autopedepsește, nu va fi tolerant cu ceilalți.
3. Cine cere prea mult de la el insuși, va fi extrem de exigent cu ceilalți.
4. Cine nu-și respectă week-end-ul și nici patul, va răspândi neliniștea și cu greu îi va învăța pe cei dragi să se relaxeze.
5. Cine nu are grija de calitatea vieții sale, va fi mai puțin pregătit pentru a avea grijă de a celorlalți.
6. Cine este propriul său călău, cu greu va fi generos cu ceilalți.
7. Cine nu-și alimentează propria stimă de sine, cu greu îi va ajuta pe ceilalți să-și transforme eșecurile, în prilejuri de dezvoltare personală.
8. Cine își îngroapă visele, va deveni un specialist în a înmormânta visele celorlalți.
9. Cine își trece lacrimile sub tăcere, anevoie le va acorda celorlalți, libertatea de a-și plânge durerea.
10. Cine nu-și dă sieși o nouă șansă, va avea o slabă capacitate de a-i stimula pe ceilalți să ia totul de la capăt