A fost ziua copilului, această zi m-a făcut să mă gândesc la Ely cea mică și inevitabil, la ce cărți o pasionau. Evident că am citit toate cărțile lui Ion Creangă, Frații Grimm, Lewiss Caroll, Cezar Petrescu și mulți alții. Mă numesc norocoască, părinții mei adorau să mă vadă citind, așa că îmi dăruiau cărți apropape în fiecare săptămână.
Îmi amintesc și acum o anumită carte, era veche, foarte mare, cu coperțile groase de carton și foarte frumos ilustrată. Mi-a adus-o tata într-o seară când s-a întors de la lucru, nu pot zice unde a găsit-o, era Heidi. O poveste plină de învățăminte, prietenie, familie și speranță și o carte care m-a învățat să apreciez cărțile nu după copertă, ci după conținut.
Aceste gânduri m-au făcut să mă gândesc și la cărțile copilăriei colegilor mei, așa că am decis să împărtășim și cu tine, cititorule, cărțile care ne-au bucurat copilăria într-un mod special. Poate te vei regăsi și tu în măcar una din ele.
A fost o adevărată provocare să scriu despre cartea copilăriei mele. Mi-a fost greu să îmi aduc aminte, dar a fost incitant să o analizez acum pe mica cititoare Valentina. Am avut ambiție să o fac singură, fără poveștile mamei și mi-a plăcut să-mi răspund la întrebarea: ”Care a fost cartea copilăriei mele?”. Am crescut cu ”Punguța cu doi bani”, ”Dănilă Prepeleac” și ”Harap-Alb”, cu povesti spuse de părinții mei sau văzute la diafilm. Da, si cu Albă ca zăpada și cu Cenușareasa.
Parcă, parcă îmi amintesc să fi citit ”Colț Alb” și ”Prinț și cerșetor”, dar cu siguranță nu am citit Jules Verne. Nici acum nu am făcut-o.
Însă, printre toate amintirile frumoase, una a fost și interesantă: povestea ursului Fram. Îmi amintesc cum m-a impresionat lumea circului, cu lumini și aplauze, și, partea cea mai curioasă, nu am fost niciodată la circ. Când eram mică mă gândeam dacă fiecare animal are un scop și un țel precis așa cum îl avea Fram. Acum nu aș merge la un circ cu animale. Atunci, cred că aș fi vrut să văd un Fram real.
Deci, dacă ar fi să aleg o singură carte a copilăriei mele, aceasta ar fi ”Fram, ursul polar”.
Pasiunea către citit s-a accentuat în momentul în care am descoperit cărţile Harry Potter. Au fost cărţile copilăriei mele şi am crescut cu ajutorul acestor poveşti. Pe timpul când citeam cărţile, a apărut şi primul film şi a fost o bucurie să văd un film bazat pe o carte recent citită.
Îmi aduc aminte că am fost la film alături cu colegii de şcoală la un vechi cinematograf din braşov şi eram toţi cu cărţile în mână.
Cred că au fost cărţile cele mai frumoase pentru mine pentru că citeam fără să mă opresc. Am devorat cărţile şi îi rugam pe părinţi să-mi cumpere următoarele volume. Am în biliotecă primele 5 volume, iar pe celelalte le-am împrumutat.
Aştept cu drag să ofer aceste volume copiilor mei, să-i inspire aceaste poveşti, care pe mine m-au ajutat să visez la magii şi vrăjitori.
Chiar dacă nu ai vizionat filmele, eu te invit să cumperi cărţile şi să le citeşti. Detaliile sunt cu adevărat senzaţionale chiar şi pentru un adult.
Îmi amintesc și acum de biblioteca bunicii mele, plină de tot felul de cărți, cred că sute de titluri, de la clasicii literaturii, până la manuale școlare sau cărți de bucate.
Era vara finalului clasei I și de ceva timp cochetam cu biblioteca, curios, dar ușor temător pentru că știam că nu am voie să iau cărți de acolo fără să le pun înapoi. Bineînțeles, aveam voie să le citesc, dar nu aveam voie să mă joc cu ele. La vremea aceea abia învățasem să citesc și îmi doream să lecturez o carte, așa cum făceau ”oamenii mari”. Așa că mi-am adunat curajul, am cerut sfatul bunicii, iar ea mi-a recomandat secțiunea cu cărți pentru copii. De aici am ales ”Aventurile lui Huckelberry Finn” și probabil a fost cea mai bună alegere pe care aș fi putut s-o fac.
Îmi amintesc că am devorat-o, la propriu! Două zile am stat pe fotoliul de lângă bibliotecă și m-am teleportat direct în lumea acelor aventuri. A trecut atât de mult timp și am fost atât de captivat, încât nu mai știu dacă aventurile au fost ale mele sau ale lui Huck. Ceea ce știu cu siguranță este că vara aceea a fost o vară a aventurilor pentru mine. Inspirat fiind de Huck, Tom și Jim, fantezia mea de copil curios a început să zburde și parcă desenele animate pe care le așteptam mereu cu ardoare, nu mai erau atât de interesante.
Nu încape îndoială că ”Aventurile lui Huckelberry Finn” a fost prima și cea mai frumoasă carte a copilăriei mele! A deschis un întreg ”apetit” pentru citit și împreună cu seria despre aventurile lui Tom Sawyer, mi-a făcut copilăria mai frumoasă.
Îmi amintesc că înainte să învăț să citesc, o băteam la cap pe mama să îmi citească în fiecare zi. Când am intrat în clasa I, a inceput să stea cu mine la lecții ca să învăț să citesc mai repede pentru a putea să citesc singură. Prima carte pe care mi-a dăruit-o să o citesc singură a fost ”Singur pe lume” de Hector Malot. Mi-a spus că este cartea care i-a marcat copilăria într-un mod special. Mi-a luat mult să o citesc, era o carte cam grea pentru un copil care încă învăța să citească, dar nu m-am lăsat, și după ce am citit-o, am mai recitit-o de două ori, să fiu sigură că nu am ratat nimic. Practic, pot spune că prin cartea aceasta mi-am făcut debutul în lumea fantastică a cărților.
”Singur pe lume” este mai mult decât un roman al copilăriei. Este un roman despre maturizare, despre prietenie, familie și despre a nu uita niciodată să privești viața și oamenii din jurul tău prin ochii copilului din tine.
Romanul ne spune povestea lui Remi, un băiat orfan care este crescut de doica sa până la vârsta de opt ani când este vândut unui dresor de câini numit Vitalis. Împreună cu Vitalis și trupa lui formată din trei câini speciali Capi, Dolce și Zebrino și o maimuță buclucașă Domnul Suflețel pleacă într-o călătorie de maturizare la sfârșitul căreia își găsește familia, iar ca bonus, pe drum găsește iubirea în prietena lui Lise.
Pentru mine ”Singur pe lume” este o carte nemuritoare, una dintre cele mai frumoase cărți scrise vreodată. Cu siguranță, atunci când voi avea copii, aceasta va fi una din primele cărți pe care o să le citească.
Sper că am reușit să te teleportăm și pe tine în lumea copilăriei tale și că am reușit să îți trezim amintiri plăcute.
La mulți ani, copil frumos!
Articol scris de ELY BRADAVSCHI.
Deși lucrez cu științele exacte, iubesc lumile fantastice care mă fac să visez cu ochii deschiși.
Mai multe poți descoperi pe contul meu de instagram: @ely_lacramioara.
Loc în care putem vorbi mai multe despre pasiunea noastră comună: cititul