Asa se scurge toata viata unui om. Oamenii isi cauta linistea printr-o lupta continua impotriva dificultatilor, iar cand le-au invins, linistea devine insuportabila. Pentru ca ne vom gandi la necazurile pe care le avem sau la cele pe care ne pasc. Si chiar daca ne-am vedea protejati din toate partile, greutatile si-ar croi drum si ar rasari din cele mai adanci colturi ale inimilor noastre si isi vor folosi radacinile pentru a ne otravi mintea.
Blaise Pascal

Acest fragment este tradus și adaptat din cartea Human Hapiness, care cuprinde diverse gânduri și eseuri ale lui Blaise Pascal despre fericire, Dumnezeu și despre natura umană.

Diversiune*.De fiecare data cand am ocazia sa cuget asupra modului in care oamenii se recreeaza, cat si chinurile sau pericolele la care ne expunem fie prin razboi, fie prin curtarea unei domnisoare sau prin oricare alt lucru care poate da nastere pasiunilor, invidiei, deciziilor regretate mai tarziu, etc., Am descoperit ca nefericirea tuturor oamenilor are la baza un singur fapt, acela ca oamenii nu pot sta linistiti la locul lor.

Un om care are un trai decent nu si-ar lasa acea viata in urma pentru a pleca pe mare sau pentru a ataca un alt oras. O recrutare in armata nu ar mai fi vazuta cu atata bucurie, ci mai degraba doar ca un alt mod de a scapa din monotonie. Acesti oameni cauta doar un partener de conversatie sau de joaca pentru simplul fapt ca nu-si pot gasi fericirea in propria lor casa.

Mergand mai departe, atunci cand am gasit cauza tuturor lipsurilor noastre, am cautat sa aflu si motivul acestora. N-am putut decat sa constat un singur motiv real, anume, saracia si natura noastra deprimanta de muritori, lucru pe care nu-l putem trece cu vederea atunci cand cugetam cu adevarat asupra lui.

In orice situatie ne-am imagina pe noi insine, daca ar fi sa capatam de-odata toate lucrurile bune pe care ni le-am putea insusi si daca am putea face parte din nobilime, am putea spune ca asta este cea mai buna pozitite in care un om s-ar putea afla. Totusi, daca printr-un exercitiu de imaginatie presupunem ca un astfel de rege ar putea experimenta toate placerile vietii; daca el ar fi lipsit de digresiuni si ar fi lasat sa reflecteze asupra conditiei sale, aceasta fericire plapanda nu se va putea sustine pe sine. Inevitabil el va avea senzatia si va trai cu sentimentul ca un necaz urmeaza sa se intample. Nu va putea sa vada decat revolutiile sau comploturile ce urmeaza sa se intample si in cele din urma bolile si batranetea care-l vor rapune intr-un final. Asadar, daca acest rege ar fi lasat fara viciile prin care isi poate distrage atentia, nu ar putea fi fericit. Ar fi mult mai nefericit decat cel mai josnic supus al lui care se poate relaxa si se poate distrage prin alte activitati.

Asadar, acesta este motivul pentru care femeile, razboiul sau functiile inalte sunt asa de cautate. Nu pentru faptul ca ele in sine vor aduce fericire sau pentru ca oamenii isi imagineaza ca adevaratul extaz va fi atins prin castigarea banilor aflati in joc sau prin iepurele pe care il vaneaza. Nu am putea accepta acestea ca fiind cadouri. Nu cautam acea metoda simpla si pasnica ce ne-ar perimte sa nu ne mai gandim la conditia noastra amarata sau la pericolele razboaielor, ori la munca de jos, ci doar pentru pentru ca aceste fapte ne amuza si ne fac sa evitam aceste ganduri.

Motivele pentru care ne place mai mult cursa decat confruntarea.

Asadar se cuvine ca oamenii iubesc zgomotul si forfota, de aceea inchisorile sunt o pedeapsa oribila, de aceea fericirea in pustietate este un lucru de neimaginat. De fapt, cea mai mare sursa a placerilor unui rege este ca oamenii incearca fara succes sa-i distreze si sa-i foloseasca pentru tot felul de placeri.

Regii sunt inconjurati de persoane care au unicul scop de a-i distra, de a-l face sa nu reflecte asupra existentei lor. Pentru ca orice ce rege, oricat de maret, tot nefericit ar fi de s-ar gandi la conditia sa.

Asta este tot ce oamenii au putut inventa pentru a-si putea distrage atentia. Iar aceea care speculeaza asupra problemei si cei care cred ca este de neinteles cum poti pierde o zi urmarind un iepure pe care l-ar fi putut cumpara, nu inteleg cu adevarat natura noastra umana. Nu este iepurele cel care ne face sa ne luam gandul de la dezastre si calamitati, ci chiar vanatul ne distrage atentia de la acestea. Un om care duce o viata linistita este un om fericit. Daca acel om va fi sfatuit sa gandeasca in asa fel incat fericirea lui sa fie perfecta, crezand ca in acest fel el se va putea gandi doar la feluri in care se poate distra fara sa experimenteze tristete sau stres, ar insemna ca nu ne-am inteles cu adevarat natura.

[Asa cum oamenii care isi inteleg propria natura nu vor evita nimic, daramite sa se odihneasca, asa nu le va ramane nimic mai bun de facut decat sa caute scanadal. Nu e ca si cum ar avea cunostinte instinctuale despre fericirea adevarata.

Nu facem decat sa gresim atunci cand ii invinuim. Greseala nu sta in a cauta entuziasmul daca acesta este vazut ca o distractie. Nenorocirea sta in credinta lor in faptul ca avutiile capatate din urma acestei aventuri le va aduce adevarata fericire. Din aceasta perspectiva se poate spune ca misiunea lor este de prisos. In consecinta, nici cenzorii, nici cei cenzurati nu inteleg adevarata natura a omului. ]

Prin urmare, cand le punem cartile pe fata, cand le aratam ca rezultatul cautarilor nu le va aduce satisfactie, daca ne-ar da un motiv – asa dupa cum ar trebui sa dea dupa ce ar lua in considerare argumentele prezentate – pentru metodele lor violente si naprasnice de a-si ocupa mintea cu altceva decat gandurile despre sine si ca prin urmare ei si-au ales un obiect stralucitor care sa-i farmece si sa-i atraga, si-ar lasa adversarii in pace fara sa mai dea vreo replica. Dar ei nu vor da acest raspuns pentru ca nu se cunosc pe sine. Nu au nicio idee ca de fapt ei fac asta pentru vanatoare si nu pentru lupta in sine.

Dansul: trebuie sa fim atenti unde ne pasim. Un gentleman crede cu sinceritate ca vanatul este un sport nobil si minunat, dar un haitas nu ar fi de aceeasi opinie.

Nu fac decat sa-si imagineze ca daca vor obtine acel lucru, atunci se vor putea odihni in tihna. Nu au nicio idee despre natura insatiabila a dorintei lor. Ei cred ca nu fac decat sa caute linistea, cand de fapt ei cauta doar forfota.

Au un instinct secret care-i face sa-si caute distractiile si ocupatie in alt loc. Acest instinct rasare din sentimentul lor de tristete constanta. Mai au un instinct secret, o ramasita din mareata noastra natura originala care-i invata ca fericirea consta doar in liniste, nu in agitatie. Din aceste doua instincte care se contrazic, ei isi formeaza o idee confuza, o idee care cumva se ascunde in adancul sufletului lor si care ii incita sa atinga linistea prin agitatie si sa spere ca vor atinge satisfactia de care duc lipsa prin depasirea a oricarei dificultati cu care se confrunta.

Asa se scurge toata viata unui om. Oamenii isi cauta linistea printr-o lupta continua impotriva dificultatilor, iar cand le-au invins, linistea devine insuportabila. Pentru ca ne vom gandi la necazurile pe care le avem sau la cele pe care ne pasc. Si chiar daca ne-am vedea protejati din toate partile, greutatile si-ar croi drum si ar rasari din cele mai adanci colturi ale inimilor noastre si isi vor folosi radacinile pentru a ne otravi mintea.

Asadar, atat de plictisit va fi omul in deprimarea lui, incat va se va simti epuizat fara a avea un motiv pentru asta. In acelasi timp el se va dovedi a fi un geniu in a gasi o mie de motive pentru a-si invinge plictiseala si a se distra jucand biliard sau sutand o minge.

Dar probabil te vei intreba care este scopul lui in toate astea? Placerea de a se lauda prietenilor lui despre cum a jucat mai bine decat altcineva. Asta pentru ca ceilalti sa se strofoace la randul lor ca sa-i arate ca ei au stiut cum sa rezolve o problema la matematica pe care nimeni altcineva n-a mai fost in stare s-o rezolve. Multi altii se expun unor pericole extreme, chiar prostesti as putea spune, pentru a se putea lauda despre cum au capturat un oras. Pe urma, mai sunt si cei care se obosesc sa studieze aceste lucruri, dar nu pentru a deveni mai intelepti, ci doar pentru a demonstra ca sunt in cunostinta de cauza. Acestia din urma sunt speta cea mai lipsita de ratiune deoarece ei fac asta cu buna stiinta, spre deosebire de ceilalti despre care ai mai putea avea dubii.

Asta este omul care-si petrece viata fara a se obosi prea tare si care joaca intotdeauna pe mize mici. Daca ar fi sa-i dai in fiecare dimineata banii pe care-i poate castiga, cu conditia ca el sa nu se joace in acea zi, il vei face sa fie nefericit. Probabil vei putea spune ca el cauta sa se amuze prin joaca in sine si nu din castiguri. Daca-l faci sa joace pentru nimic, nu va fi entuziasmat de asta si se va plictisi. Asta nu poate insemna decat ca el nu cauta doar sa se distreze, ci un fel de distractie seaca, lipsita de vreo pasiune, care sa-l faca doar sa se epuizeze. El trebuie sa se entuziasmeze, sa se pacaleasca singur spunandu-si ca va gasi o placere in a juca sa castige ceea ce deja i s-a oferit ca dar cu conditia sa nu joace. In acest proces el va deveni doar un obiect al pasiunii sale si isi va exercita asupra ei frustrarea, fricile, dorintele, pentru a obtine sfarsitul pe care si-l imagineaza.

Cand vine timpul ca acest barbat care si-a pierdut fiul cu cateva luni in urma sau care azi dimineata avea o gramada de necazuri datorita proceselor si scandalurilor, sa nu se mai gandeasca la ele? Nu trebuie sa-ti faci prea multe griji. Il vei gasi destul de ocupat cautand mistretul pe care cainii lui l-au vanat de zor in ultimele 6 ore. Nu are nevoie de nimic mai mult. Oricat de intristat ar fi un om, el isi poate regasi fericirea cel putin pentru o perioada, daca reusesti sa-l amuzi catusi de putin. Pe de alta parte, oricat de fericit ar fi un om, la fel de nemultumit si deprimat se va simti daca nu va gasi o metoda prin care sa-si ocupe timpul pentru a evita senzatia de angoasa sau oboseala care-l va cuprinde. Fericirea nu poate exista fara amuzament; prin amuzament tristetea va fi evitata. La fel este constituita si fericirea persoanelor din pozitii inalte care au o armata de oameni in jurul lor, meniti sa-i faca sa se simta bine si care au puterea sa ii mentina in aceasta stare.

Ia gandeste-te putin: ce rost are sa fi administrator, cancelar, presedinte, dar sa te afli intr-un stadiu in care in fiecare dimineata un numar mare de persoane sa vina si sa-ti ocupe tot timpul, sa nu-ti lase macar o ora din zi in care sa te gandesti la tine? Iar cand intra in dizgratie, vor fi trimisi inapoi la casele lor de la tara, unde nu vor duce lipsa de avutii sau servitori care sa-i ajute la fiecare ocazie. Ei nu vor decadea si nu vor ajunge nemultumiti sau pierduti, pentru ca nimeni nu-i va opri din a fi singuri cu gandurile lor.

*Termenul de diversiune este adaptat prin tot textul folosindu-ne de mai multe sinonime: distragere a atenției, distracție, digresiune. În acest fel, am reușit să păstrăm cât de cât neatinse ideile lui Blaise Pascal.

Eseu tradus de Eduard.