Open – povestea lui Andre Agassi

Cred că ai auzit despre Andre Agassi. Tennis-man-ul acela care parcă era mereu ușor grăbit pe terenul de tennis.

Tennis-man-ul acela care returna cel mai fain serviciile adversarilor, dar care băga destul de rar ași, pentru că nu era mare specialist la a servi.

Nu prea sunt eu fan al tennis-ului, dar după ce am citit biografia lui Andre Agassi – Open, aș dori să stau de vorbă cu câțiva jucători să văd ce le trece prin minte.

Open este o autobiografie total atipică, în ideea că nu îl elogiază în mod necesar pe Agassi.

Dacă îl credeai pe Agassi băiat bun și vedeai în el doar un erou al tennis-ului, cartea aceasta o să îți schimbe părerea, pentru că te trece prin toate gândurile acestuia și crede-mă sunt multe chestii urâte și negre printre gândurile lui.

Forțat de tatăl său, un iranian cu un temperament extrem de coleric, să joace tennis, Andre Agassi este într-un “love-hate relationship” cu acest sport care i-a adus faima; dar de fapt cred că urăște mai mult tennis-ul.

Pentru mine e foarte frapant, faptul că un om a reușit să ducă așa de departe o pasiune care de fapt este alimentată de ură și să facă performanță din asta.

Majoritatea sportivilor o să îți spună că sportul e viața lor, plăcerea de a trezi zilnic, dar Andre Agassi ar fi preferat să se facă altceva, poate predicator cum își imagina maică-sa sau fotbalist (de fotbal american) pentru că îi plăcea sportul ăsta când încă era în Nevada.

După ce am citit toată cartea, îmi pare un pic rău că Agassi a avut un tată atât de dur. Cartea este foarte bine scrisă și la fel de bine tradusă și crede-mă când îți spun, că resimt tensiunea lui Agassi, pe care o are din relația cu tatăl său. O simt în creier și mă afectează și îmi produce o reacție în burtă.

Cred că e prima carte care îmi provoacă astfel de senzații.

Totuși e o carte atât de bine scrisă, încât aș mai citi-o de 2-3 ori, că așa de tare mi-a plăcut.

Trecând dincolo de traumele lui Agassi, cartea deși este o biografie, este o carte și despre tennis și despre oamenii din tennis.

Agassi povestește care a fost procesul mental pe care l-a avut atunci când căuta breșe în jocul adversarilor lui.

Mai vorbește și despre cum erau oamenii pe care îi întâlnea prin turnee, alții erau foarte plicticoși, alții cu picioarele pe pământ. Sau cu alții împărțea rivalități foarte intense.

Andre Agassi povestește și despre relațiile sale, despre căsătoria cu Brooke Shields, cu care a stat doar 2 ani, și despre fericita lui căsătorie cu Steffi Graf.

Cartea este foarte deschisă ca și conținut. După ce citești această carte, simți că ai stat toată viața lângă Agassi și l-ai văzut crescând. Şi reușind. Şi dând-o în bară. Şi reușind din nou. Şi retrăgându-se.

Dacă o să ai ocazia să citești Open, nu o să o lași din mână până nu o termini, mai ales dacă o citești în weekend.

Eu am citit-o în 2 reprize și am citit-o cuvânt cu cuvânt, pentru că altfel aș fi simțit că pierd din detaliile picante.

Îți recomand cartea Open de Andre Agassi  cu cea mai mare plăcere, pentru că dincolo de chestiile urâte din capul lui Agassi, biografia lui poate fi considerată o poveste despre inteligență nativă, talent bine muncit și o viață plină de învățăminte oferite de o academie de tennis care l-a ajutat să crească și un tată mult prea insistent și temperamental.