Nu ceda, nu renunța prezintă povestea eroului american Louis Zamperini – atlet olimpic și supraviețuitor al lagărului japonez din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Cunoscut mai ales prin ecranizarea Unbroken, personajul impreionează prin puterea caracterului său, prin demnitatea pe care nu și-a pierdut-o nici în cele mai grele clipe de prizonierat și, mai ales, prin perseverența care i-a devenit motto al veții.
Dacă primele două cărți (Diavolul pe urmele mele, De neînvins) prezintată povestestea atletului american devenit bomabardier în Al Doilea Război Mondial, agonia naufragiului de 47 de zile din Ocenul Pacific și, mai ales, existența de zi cu zi a prizonierului din lagărul japonez, atunci cartea de față se concentrează cu maturitate asupra devenirii eroului Louis.
Copilăria tumultoasă, marcată de năzdrăvăniile micului Louis, copilul cu origini italiene, neintegrat în mediul școlar american, dorința de afirmare și susținerea necontenită din partea fratelui perfect Pete, regulile familiei, recunoașterea socială și descoperirea stimei de sine, la care se adaugă, ceva mai târziu, puterea de a dărui și a ierta, reprezintă etapele care vor schimba pentru totdeauna viața celui care urma să devină un simbol american.
Scrisă la 97 de ani și terminată cu doar două zile înainte de a muri, cartea Nu ceda, nu renuța demonstrează că într-o viață atât de glorioasă se vor gasi întotdeauna povești de dat mai departe cu luciditate și fară aroganță.
Încă din primele pagini se observă modestia personajului, care are propria definiție pentru erou: „Pentru mine, eroii sunt tipi fără brațe sau picioare – sau fără viață – și familiile pe care le-au lăsat în urmă. Erau atât de multe familii! Dar, pentru că eu eram un olimpic și o celebritate sportivă cu o poveste incredibilă (…) mi s-a acordat multă atenție. Nu pot să spun că nu mi-a plăcut.” Dar cum s-a ajuns de la un pungaș la o persoană altruistă? Aceasta este o întrebare la care vor răspunde paginile de poveste ale cărții.
Pe parcursul celor zece capitole, Louis Zamperini ne călăuzește în introspecția vieții sale, din care se deduce o primă lecție importantă: războiul și perioada de prizonierat au fost două episoade marcante ale existenței sale, dar nu singurele.
Se poate spune ca acestea au reprezentate preambulul statutului de erou, dar ceea ce îl individualizează și îl aduce deasupra multora dintre camarazii de arme, victime sau nu ale prizonieratului, este puterea de a ierta, de a se adapa noilor situații și de a nu uita nicioadată să dea mai departe.
Cu siguranță acest mod de viață și înțelepciunea au venit după o perioadă grea de redescoperire a sinelui, de readaptare la noile realități sociale, după descoperirea unui nou sens al vieții.
Conflagrația mondială a schimbat multe destine, inclusiv pe cel al lui Zamperini. Dacă înainte de război avea un scop clar delimitat, iar planurile sale se concentrau pe meritele sportive, la sfârșitul războiului eroul nostru s-a trezit debusolat într-o lume fără sens: „Scopul meu era să fiu primul care spărgea bariera de patru minute pe milă la Jocurile Olimpice de la Tokio, din 1940, iar opinia generală era că aveam o șansă excelentă. Dar cel de-Al Doilea Război Mondial mi-a stat în drum. Mi-a frânt inima.”
Prin lupta cu sine însuși, cu viciile și cu amintirile durerose, prin credință și perseverență, Zamperini a redescoperit un Louis gata să se uite pe sine pentru a ierta și a-i ajuta pe ceilalți: „Marea lecție a vieții mele este perseverența. Nu te da bătut niciodată. Cum spunea fratele meu: Nu valorează un minut de durere cât o viață de glorie?”
Pe parcursul vieții Louis s-a imlicat în acțiuni caritabile, și-a testat capacitatea la maxim până în ultimul moment, niciodată nu a refuzat să ajute societatea și a lăsat în urma lui un cod de principii călăuzitor pentru noile generații.
În schimbul aceastei inimi caritabile Louis Zamperini și-a dorit un singur lucru: recunostere, un mic dar pe care fiecare dintre noi îl poate face pentru o persoană care a dăruit atât de multe acestei lumi.
Poţi cumpăra carte de pe:
Această recenzie a fost realizată de Cristina Glăvan, pasionată de istorie și filozofie. Cristinei îi place foarte mult să citească și să împărtășească impresii despre cărți.
