Ultima editare: 15 iunie 2016.
Daniel Coyle, jurnalist și scriitor, adună în Codul Talentului obiceiurile comune ale persoanelor extrem de talentate, indiferent că e vorba de fotbaliști, matematicieni, muzicieni, scriitori sau cântăreți.
Cum reușesc unii oameni să fie excepționali în domeniul lor, iar alții nu?
Care este diferența dintre persoanele care ajung talente mondiale și cele ce rămân în mediocritate?
Ce face ca în unele locuri din lume să apară adevărate “focare” de talente mondiale?
Cum învață oamenii talentați
Coyle a interogat elevi și profesori ai unui club de tenis din Rusia, club care a dat câțiva jucători de tenis de top mondial. A vizitat o școală de muzică din Dallas, școală care a lansat o întreagă generație de cântăreți-fenomen. A studiat fenomenul fotbalului brazilian. Cum poate o țară precum Brazilia să dea – an de an – jucători de top? În condițiile în care până în anii ’40-’50 fotbalul brazilian era puțin cunoscut.
În 1997 Corea de Sud nu avea nici un jucător de golf profesionist în top 20 mondial. Acum are 8 femei în top 20 și o întreagă altă pleiadă concurând în campionatele mondiale de profesioniști și avansînd spre primele locuri.
Cum s-a întâmplat asta?
Coyle pomenește inclusiv fenomenul performanțelor obținute de regizorii de film români la festivalele internaționale de film.
Ce au făcut acești oameni ca să ajungă la performanțele atinse? Cum se antrenează ei? Cum învață ei? Există vreo asemănare în modul în care lucrează aceștia?
Mielina și efectele ei
Mielina este un strat de substanță care îmbracă circuitele neuronale. Până aici nimic interesant. Însă:
- Fiecare mișcare a corpului, fiecare gând sau emoție este un semnal electric exact care circulă între mai mulți neuroni și care declanșează efecte (mișcarea mâinii, gândul apărut, emoția simțită). Circuitul neuronal corespunzător va fi atribuit astfel acestor efecte.
- Mielina este, de fapt, substanța care izolează aceste circuite neuronale. Cu cât stratul de mielină este mai consistent, cu atât circuitul neuronal devine mai rapid, mai puternic și mai exact. Mâna se mișcă mai repede, lovind mai puternic și mai rapid mingea cu paleta de tenis.
- Cu cât folosim mai mult un anume circuit neuronal, cu atât stratul de mielină devine mai puternic și optimizează circuitul, neuronii își trimit mai rapid și mai puternic semnalele între ei, iar mișcările și gîndurile devin tot mai exacte și facile de creat.
Se spune că exercițiul este mama învățăturii. Cu siguranță așa este, dar cum se face că nu toți cei ce exersează nu ajung cei mai buni? Care e diferența între ei?
Coyle sintetizează rezultatele cercetărilor sale în câteva obiceiuri simple, comune oamenilor pe care i-a întâlnit. Interesant că aceștia au declarat lucruri similare, indiferent că e vorba de sportivi, matematicieni sau muzicieni.
1. Absoarbe
Prin absorbire Daniel Coyle se referă la obiceiul top-performer-ilor de a privi ce au în față ca un întreg. Spre exemplu, un muzician privește noua piesă pe care vrea să o învețe în întregul ei. Înainte de a începe să o învețe, îi vede componentele, cum sunt ele legate între ele.
Dacă ai de citit o carte, înainte de a citi prima pagină poți citi descrierea de pe coperta din spate, citește-i cuprinsul, vezi care sunt elementele componente ale cărții și cum se face trecerea de la unul la altul. Asta îți va ajuta mintea să integreze în cunoștințele pe care le are deja noile informații. Încep să se facă legături între ce știi și ceea ce vrei să știi în plus. Dacă ești student poți aplica același principiu în sesiune.
2. Rupe totul în bucăți mici
Următoarea etapă este să rupi totul în bucățele. Nu încerca să înghiți întregul din fața ta, ia o bucățică mică și exerseaz-o, apoi următoarea, următoarea șamd. În acest fel creierul are ocazia să “digere” integral prima bucată și să o integreze în ceea ce cunoști, apoi următoarea, apoi va lega a doua bucată de prima, apoi integrează a treia bucată în primele două. Cred că ai prins ideea.
3. Încetinește
Ai văzut vreodată cum repetă un copil noile mișcări de fotbal? Sau cum recită o poezie nouă? Sau cineva care învață o limbă străină, cum citește prima oară un text?
Nu se grăbește. O face încet, chiar chinuitor de încet. Va încerca să prindă fiecare element al noii piese, mișcări, etc. Va greși și va repeta din nou încet până prinde mișcarea. Apoi mai repede, și mai repede, ș.a.m.d.
Astfel fiecare bucată nouă se leagă de celelalte anterioare, construind încet un întreg. Este creată mielină suplimentară, care se depune peste stratul deja existent, întărind conexiunile neuronale și făcându-le tot mai rapide.
4. Repetă
Repetă încet prima bucată, până când o faci perfect. Apoi treci la următoarea și reia întreg procesul. Repetă împreună primele două elemente învățate – de data asta o vei putea face rapid – după ce tocmai le-ai învățat.
Treci apoi la următoarea bucată și așa mai departe. Pe măsură ce repeți, cunoștințele ți se întipăresc, se formează noi conexiuni neuronale peste care se adună un strat tot mai gros de mielină, ceea ce duce la creșterea performanțelor – vei putea cânta mai bine piesa învățată, vei putea executa mai rapid mișcarea de fotbal pe care tocmai ai exersat-o, etc.
5. Simte
Foarte interesant, Daniel Coyle a cerut elevilor din școlile pe care le-a văzut să îi definească în cuvinte cum simt ei practica lor și rezultatele excepționale obținute. Aceștia au folosit cuvinte precum:
- atenție
- conexiune
- întreg
- alertă
- concentrare
- greșeală
- repetiție
- obositor
- treaz
Observă că sunt cuvinte care evocă efortul, realizarea, succesul, eșecul, greșelile, repetiția, corectarea greșelii și din nou succesul. Nici unul nu a folosit cuvinte cum ar fi natural, fără efort, rutină, automatic, talent, geniu.
Muzicianul Glenn Kurtz descrie în cartea sa “Practica” aceste senzații:
În fiecare zi, cu fiecare notă, exersând același șir, încercând să atingi ideea din mintea ta pentru măreția a ceea ce vei deveni într-o zi.
În final te las cu o întrebare care să te pună pe gânduri: Cum obișnuiești să exersezi tu? Ții cont de recomandările de mai sus?
Acest articol a fost scris de Florin Roșoga, care scrie pe blogul său personal despre dezvoltare personală.
Valentin Purici says
Sunt sigur că mai există şi un alt factor- ambianţa. Este dovedit că ambianţa influenţează toate aspectele omului. În cazul şcolilor faimoase, mediul este unul "pătruns" de perseverenţă, atenţie, voinţă şi mulţi tipi ce fac acelaşi lucru. La fel, mediul este lipsit de nătărăi şi persoane nu la locul lor. De latfel, nu mai ţin care filosof spunea, dar în fiecare colectivitate, 40% sunt instruşi sau au greşit profesia. Păi iată, acolo unde se atinge cel mai înalt nivel al succesului, instruşi mai nu sunt.
P.S. Cât priveşte căile neurale Florin, citeşte acest articol, ar putea să completeze această listă. http://money.cnn.com/magazines/fortune/fortune_archive/2006/10/30/8391729/index.htm
În rest, minunată postare, merci.
Florin Rosoga says
Ambianta sustine si impulsioneaza efortul personal. La fel si mediul social.
Am citit articolul de pe CNN si e interesant. Urmaresc de ceva vreme conceptul de "barbatul (omul) renascentist", persoana care reuseste sa atinga excelenta pe multiple planuri si aplica intuitiv cunostinte de pe un plan pe altul (exemplul cu poetul – om de afaceri din articolul CNN). Daca mai stii materiale care trateaza subiectul, te rog trimite-mi. Multumesc pentru aprecieri 🙂
Valentin Purici says
Sporadic citesc şi eu despre aşa subiecte. Dacă o să mai identific, te ţin la curent. Apropo, ai putea să citeşti blogul lui Ben Casnocha. De regulă, el abordează astfel de subiecte.
Florin Rosoga says
M-am abonat la Casnocha. Ms de recomandare.