De unde vin ideile bune?

Această carte face parte din provocarea “Citește 1 carte pe săptămână” și mi-a fost oferită de partenerii provocării, oamenii buni de la Editura Publica.

Trăim în timpuri în care companiile folosesc cuvântul “inovație” în aproape orice context sau discurs.

Ştim că pentru a supraviețui trebuie să inovăm ceea ce facem sau ceea ce vrem să facem trebuie să fie ceva inovativ.

La muncă ni se cere să fim creativi, să propunem soluții care să aducă un avantaj competitiv, acasă suntem obligați să devenim inovativi pentru a ne ocupa timpul cu lucruri de valoare și să nu cădem plasă televizorului și rețelelor sociale.

Inovația, cel puțin ca și concept, a căpătăt așa o nuanță clișeică.

Sincer sunt un pic dezamăgit.

Sunt dezamăgit că nu am citit această carte ceva mai devreme.

Cum ce carte? 😀 Vorbesc despre “De unde vin ideile bune” de Steven Johnson, care este o carte care m-a făcut extrem de curios.

Stilul jurnalistic și narativ  a lui Johnson a făcut din această carte, o misiune ușor de parcurs.

Cumpara cartea

Nu vreau să fac o nedreptate aceste cărți și să dau prea multe detalii despre conținut, însă o să îți prezint cele 7 principii pe care Steven Johnson le propune pentru a maximiza creativitatea și capacitatea de a genera inovație:

1. Adiacentul posibil – se referă la faptul că inovația poate avea loc oricând, insă condițiile de mediu sau de piață decid dacă inovația respectivă își are utilitatea. Cel mai ușor este să te gândești la idei care au fost înainte vremurilor lor și care nu ar fi avut contextul necesar ca ele să devină soluții de masă.
2. Rețelele lichide – reprezintă explicația conform căreia, ideile sunt create, cres  și înfloresc printr-un proces mental care are mai multe secvențe consecutive, care declanșează acea inspirație “de moment” care creează idei minunate.
3. Intuiția lentă – unele idei au nevoie de timp ca să se formeze și să se formalizeze, asta înseamnă că trebuie să accepți faptul că uneori ai nevoie de timp ca să vii cu ideea potrivită.
4. Serendipitatea – explicația simplă că unele idei devin mai bune când intră in contact cu alte idei, care au fost împărțite gratuit și liber și are loc un transfer de valoare.
5. Eroarea – unele idei au fost de fapt niște eșecuri, care însă într-un alt context au reprezentat soluții extraordinare la probleme care probabil nici nu erau sesizate. Totodată ideile bune pot veni după eșecuri mari.
6. Exaptarea – principiul conform căruia unele idei au devenit mai valoroase atunci când scopul pentru care a fost schimbat (GPS-ul era o tehnologie folosită de armată pentru a bombarda locuri specifice, acum ne folosim de GPS ca să ajungem în locurile potrivite).
7. Platformele – o idee bună poate de fapt să reprezinte un sistem format din diverse componente, cunoștințe, strategii și mecanisme, care împreună formează un concept extrem de util și inovativ. Elementele ideii poate nu sunt unice, dar rezultatul este unic, datorită procesului complex de configurare și îmbinare.

Din câte observi, cartea poate avea așa un iz tehnic, însă este extrem de accesibilă.

De unde vin ideile bune este o carte cu multe colțuri de pagină de îndoit și cu multe zone scoase în evidență de markere colorate și rânduri subliniate.

Mă rog, cel puțin a mea arată așa acum după ce am parcurs-o :D.

Recomand această carte pentru că satisface una dintre cele mai mari curiozități ale omului, care este natura ideilor geniale.

În loc de concluziile clasice de final, te las cu un video extrem de interesant despre ideile lui Steven Johnson.