<< Dacă trecutul este o țară străină, nostalgia l-a făcut „țara străină cu cel mai activ turism dintre toate” >>
Fie că te numeri printre aceia mai experimentați și operezi pe modus vivendi „Carpe diem”, fie că te regăsești în generația #YOLO, ai putea spune lejer că trecutul nici nu te impresionează, dar nici nu te lasă rece. Dar ce te faci când te ciocnești de nostalgicii incurabili?
„Speranțele și temerile noastre, priceperea și intențiile dau în continuu formă trecutului istoric, așa cum le dau și amintirile noastre”
Avant la lettre
Dacă te-ai rătăcit din curiozitate pe aici, aș vrea să îți mărturisesc de la foarte bun început că nu mă pricep să aranjez în ordine și în pagină spoiler alerts și nici nu am de gând să exersez în direcția asta. Aș putea doar să te avertizez că vei putea lăsa cu greu această carte din mână dacă socotești că ai fost un Conquiztador addict în vremurile când Internet Cafe-urile erau la mare căutare.
„O familiaritate mai deplină cu trecutul implică familiaritate cu procesele concepute și înfăptuite, amintirea lucrurilor spuse și făcute, istorii despre oameni și evenimente – substraturi obișnuite ale memoriei și istoriei”
La o primă vedere, trecutul este o necunoscută, însă are acel secret sauce care te atrage să urci pasager într-o mașină a timpului, unde istoria nu e un telefon fără fir, ci mai degrabă o hartă răzuibilă pe care ajungi să o explorezi la turație maximă în călătoriile tale; cu sau fără busolă. Ba chiar aș spune că e mai mult decât o privire peste umăr sau un selfie marathon cu principalele obiective istorice dintr-un autobuz supraetajat – storytelling-ul localnicilor și energia pe care ți-o dau locurile vizitate sunt inegalabile și inconfundabile.
„Aidoma indivizilor, culturile reacționează în moduri foarte diferite la această dilemă. Unele privesc în urmă cu recunoștință, altele cu regret – la trecutul care le-a făcut ceea ce sunt”
Din Vestul Sălbatic Absolut până în cizmă, iar mai apoi direct ca un bumerang până aproape de hotarul Europei Occidentale, în Regatul meteosensibililor, David Lowenthal face zoom in & zoom out pe revoluția industrială, urmată de cam tot ce ai vrea să știi despre Renaștere, Iluminism, Epoca Victoriană și ceva în plus.
„În mod normal, oamenii sunt conștienți că trecutul adevărat este irecuperabil. Totuși, amintirile și istoria, relicva și replica lasă impresii atât de vii, concrete, atât de ispititoare, încât nu ne putem abține să nu simțim o anumită lipsă”
Expuse pe șleau sau pe-ndelete, din perspectiva omului de știință, a artistului, poetului sau a filozofului, toate istorisirile însumate îți dau senzația, negreșit, că ești într-un time-lapse. La care aș mai adăuga și că te ia prin învăluire o suită de flashback-uri sau, altfel spus, se declanșează un déjà vu generator, precum o pâlnie care filtrează amintiri dintre cele mai vechi, locuri aproape uitate și face un inventar al filmelor și cărților devorate.
„Avem nevoie de un trecut stabil pentru a valida tradiția, pentru a ne confirma identitatea și pentru a da sens prezentului (…) Trecutul are consecințe noi pentru fiecare generație succesivă; totdeauna îl reinterpretăm”
Iar asta cred că se traduce nu numai prin nevoia de cunoaștere a trecutului, ci și prin dorința de transpunere în alte timpuri (participăm la seri de șlagăre și muzici bune – Nostalgia, organizăm adunări și bairame cu dichis în stilul Great Gatsby, pășim în lumea basmelor la Disneyland), prin recunoașterea unor evenimente istorice (vizităm muzee care au în dotare replici din holograme – ale Holocaustului sau alte catastrofe – cum este Titanicul); iar “această îmbrățișare a trecutului este adesea inconștientă”.
<< Faptul că trecutul este diferit, într-adevăr, este unul dintre farmecele sale: nimeni nu l-ar mai dori așa de mult dacă, pur și simplu, ar fi retrăit în prezent. Altceva nu putem face decât să îl privim și să îl sărbătorim prin „lentilele” zilei de azi >>
Galerii muzeale sau tarabe de suveniruri, toponime de străzi sau de gări, filme de colecție, articole la gazete, cărți premiate sau puneri în scenă – toate constituie un melanj al gloriei trecutului în ecoul timpului. At the cutting edge of innovation, facem ce facem și ne întoarcem – apreciem tradițiile și pitorescul (as they boomers and millennials would say) sau stilurile retro și vintage (GenZ will get it).
„Lucrurile care ne înconjoară au toate un trecut și sunt recognoscibile pentru că împărtășim acel trecut. Prin relicvele pe care le prezervăm, ca și prin amintirile pe care le prețuim, trăim simultan în prezent și în trecut”
De la „pe vremea mea” și până la „mergem înainte, că înainte era mai bine” nu e cale lungă. Complexul trecutului își pune amprenta pe mai toate filierele – în literatură, ştiinţă, arte, sport, distracții. Ce-i drept, nu neapărat în ordinea asta, dar ce să ne mai ascundem după vișin? Până la urmă și până la coadă, știm și de unde ni se trage: „educația și exemplele ne învață să onorăm marile modele ale trecutului, dar ni se interzice să le fim identici”. Și n-am zis eu, magister dixit!
„Interpretăm prezentul în plină desfășurare, în timp ce trăim în el, în timp ce stăm în afara trecutului și privim opera sa terminată, inclusiv consecințele sale, acum cunoscute, dar care atunci reprezentau viitorul”
Despre „Trecutul este o țară străină” – o metaforă cât o carte – am aflat într-o conferință online găzduită de Muzeul Hărților și al Cărții Vechi, la recomandarea dr. Cezar Buterez, cu un bagaj cultural demn de invidiat; deloc întâmplător, este unul dintre profii care mă fac să fiu mândră că am ales Facultatea de Geografie din cadrul Universității din București. Mărturisesc că am cotrobăit ceva prin arhivele editurii Curtea Veche, căci să tot fie vreo două decenii de la publicare.
Dacă tot ai ajuns până aici, dar nu ai avut răgaz să mergi până acum la Muzeul Hărților și al Cărții Vechi, n-are rost să te judeci pentru trecut. Poți face o vizită oricând de miercuri până duminică între orele 10:00-21:00, cu excepția primei zile de vineri din fiecare lună (martie – octombrie). Bașca în ultima zi de miercuri a fiecărei luni intrarea e – da, ai ghicit, gratuită! Iar dacă ești atât de norocos încât te regăsești în categoria învățăcei / studenței, ai intrarea liberă în orice zi din timpul vacanțelor. Și biletul redus în rest 😉
„Mărit sau diminuat, împodobit sau purificat, lungit sau scurtat, trecutul devine din ce în ce mai mult o țară străină, și totuși vopsit în culori ale prezentului”
“Saluti! Emi aici. Iubesc oamenii cu povești, călătoriile în care mă redescopăr, filmele și cărțile care “își merită banii” și umorul salvator. Dar tu?”