Sunt un mare susținător al mișcării self-help, dar cred că uneori ne lipsește claritatea și documentarea ca să dăm sfaturi cu adevărat bune.
Înainte să îți spun despre care mituri de dezvoltare personală ar trebui să te ferești, vreau să îmi cer scuze ție și celorlalți prieteni și bloggeri care scriu despre acest domeniu al dezvoltării personale.
Cred că mai avem și noi de crescut foarte mult înainte de a face anumite afirmații sau de a le perpetua în acest mediu plin de oameni care caută sfaturi și ghidare.
Sunt mai multe mituri pe care self-help-ul le promovează. Eu cred că au apărut pentru că lumea a avut nevoie de credințe și principii ca să își miște fundul spre a lucra pentru propriul beneficiu.
Motivul pentru care doresc să le combat nu este să demonstrez că unii au dreptate sau alții nu au, ci pentru că nu vreau ca tu, cititorul, să accepți un sfat ca fiind valid, înainte de a-l încerca pe propria piele.
Tu ești cel care decide dacă ceea ce spunem noi (noi = cei care scriem despre dezvoltare personală) este bun sau nu.
Totodată cred că am datoria morală de a-ți prezenta ultimele idei pe care le am în cap și care cred eu că merită să fie dezbătute.
Mitul #1: Gândirea pozitivă îți va asigura victoria în orice situație
Mult timp am crezut că gândind pozitiv poți să rezolvi orice problemă, dar totuși nu e chiar așa.
Gândirea pozitivă nu cred că merită TOT creditul pe care îl primește. Gândirea pozitivă nu (cred) o să te facă mai fericit, ci mai degrabă mai puțin atent la chestiile urâte din jurul tău. Totuși, faptul că tu le ignori nu înseamnă că nu sunt acolo.
Gândind pozitiv nu o să faci coada de la poștă să se miște mai repede. Poate ar trebui să fredonezi un cântec în minte.
Doar gândurile pozitive nu o să îți aducă leafa la sfârșit de lună. Ce o să îți aducă la sfârșit de lună leafa, vor fi totuși acțiunile pe care tu le întreprinzi. Faptul că tu acționezi indiferent de pattern-ul mental pe care tu ți-l stabilești, mișcă lucrurile.
Da, gândurile pozitive pot “debloca” o persoană să se miște și să facă ceva pentru ea, dar nu o să îi asigure succesul. Perseverența te mișcă și ea mai departe.
Cunosc o mulțime de oameni buni, care o duc bine și care nu sunt cei mai zâmbitori oameni. Totuși, sunt oameni foarte muncitori.
De fapt, eu așa cred că se câștigă marile victorii, muncind din greu, nu vizualizându-te mai slab sau vizualizând fluturași.
Poate vizualizându-te slăbind o să îți dea puterea de a începe o dietă, dar nu îți concentra toată ambiția doar în partea de vizualizare. Ai nevoie de o schimbare totală de lifestyle.
Pentru atâtea studii care confirmă puterea gândirii pozitive, există tot atâtea studii care îi contrazic efectele și o încadrează în zona efectului placebo. Tu nu trebuie să alegi una dintre tabere, ci mai degrabă să fii eclectic și să alegi ce ți se potrivește.
Nu zic că nu trebuie să gândești pozitiv, doar îți recomand să nu zici că succesul în viață se atinge prin faptul că gândești pozitiv. Munca din greu mi se pare o strategie mult mai aproape de adevăr, iar gândirea pozitivă în viziunea mea e doar o tactică pe care o folosești atunci când încerci să te detașezi de o experiență negativă și să fii eventual mai constructiv.
Mitul #2: Inteligența emoțională este cheia succesului
Sunt un mare fan al lucrărilor lui Daniel Goleman. Cred mult în ceea ce predică, dar mai puțin în faptul că cei care au o inteligență emoțională ridicată au mai multe șanse de a avea succes decât cei cărora le lipsește. Faptul că o idee pare logică și intuitivă, nu o face adevărată/validă.
După ce am citit Steve Jobs de Walter Isaacson, mi-am dat seama că nu inteligența emoțională este cheia succesului. Nici anturajul sau șansa de a face parte din grupul potrivit, cum a lăsat impresia Malcolm Gladwell prin Excepționalii.
Sunt de părere că se descurcă mai bine cei care sunt dispuși să găsească soluții la orice fel de probleme. Pentru mulți, întradevăr, îmbunătățirea abilităților de socializare și de control al emoțiilor s-au dovedit o strategie de succes. Unde e necesar să îți controlezi emoțiile, ideea de “inteligența emoțională” se potrivește ca o mănușă.
Mi-e greu să cred că toți oamenii de succes sunt oameni foarte abili în a-și controla emoțiile sau sunt extrem de empatici și atenți la nevoile celor din jurul lor. Chiar sunt de părere că nu ăsta e focusul lor, ci mai degrabă să vină cu cele mai bune soluții la cele mai presante probleme.
Bill Gates, Bill Clinton, Warren Buffet, Al Gore, Osho, Tim Ferriss nu cred că au pus pe primul loc inteligența emoțională ca principala lor strategie care a condus la succesul lor.
Da, învață să îți controlezi emoțiile, te poate ajuta foarte mult, că e bine să îți ții mintea clară în anumite situații, dar nu îți acoperi ochii cu ideea că succesul stă în doar în a empatiza cu toți cei din jurul tău.
CEO-ii buni chiar au înlăturat persoanele din managementul propriu care nu împărțeau aceeași viziune cu ei. Este asta o mișcare recomandată de experții în inteligență emoțională?
Până la urmă cred că e un joc al potrivirilor, folosește ceea ce ai nevoie ca să ajungi la rezultat: poate fi abilitatea de rezolvare a unei probleme, o abilitate fizică, faptul că te abții să nu înjuri; dar nu privi niciun fel de afirmație despre inteligență (sau inteligențe dacă este să credem în ideea că sunt mai multe tipuri de inteligențe) ca fiind absolută, ci pur și simplu ca pe un alt mod de a gestiona o problemă veche: relațiile cu cei din jur.
Mitul #3: Poți replica rezultatele oamenilor de succes
Scuze, dar NLP-ul cred că aici a dat-o în bară. Știu că asta e una din prezumțiile de bază ale NLP-ului, că poți modela comportamentul/obiceiurile oamenilor de succes, dar cred că aici s-au lăsat un pic purtați de val.
Da, poți extrage principiile pe care le folosește un expert, dar nu poți modela în totalitate expertiza unui om.
E un lucru să identifici și să imiți tehnicile comportamentale pe care le practică cei mai Buni și Mari. Este cu totul altceva să sugerezi că făcând aceleași lucruri – o să ai aceleași rezultate.
– DR. Stephen Briers
Când îi ceri sfaturi unui specialist în orice, el va încerca să își reducă procesul la un nivel pe care orice începător l-ar înțelege, fapt ce îl determină să excludă toți pașii care nu sunt evidenți, diverse modalități inconștiente de luare a deciziilor.
Un expert nu are neapărat un proces riguros pe care îl reproduce la nesfârșit, ci are mai degrabă niște principii pe care îi poate repeta, dar totuși se folosește de experiențele trecute să se asigure că obține rezultatele necesare.
Toată acea muncă depusă de 3-5-10 ani, nu poate fi redusă doar la 10 pași pe care oricine îi poate reproduce.
Nu poți învăța tot ceea ce a învățat altcineva în același mod, în același timp pe care persoana respectivă și l-a luat să își construiască expertiza. Creierul unui expert este adaptat fizic să facă același lucru. Neuronii sunt grupați într-un mod specific astfel încât să deservească expertiza.
Vorbește cu Tony Robbins, spune-i să îți ofere 10 pași pentru a atinge același nivel al succesului cu cel pe care l-a obținut el. Repetă-i.
Ghici ce o să obții? Rezultate diferite. De ce? Pentru că nu poți replica toate variabilele. Nu poți modela 100% niciodată un comportament. Te poți apropia foarte mult, până în punctul în care la exterior imiți perfect, dar niciodată nu vei putea replica aceleași structuri neuronale pe care persoana pe care o imiți le are.
Eu zic că ar trebui să fii fericit. Eu sunt de părere că aceeași logică se poate aplica și în cazul greșelilor, în ideea că dacă greșești în același fel, nu înseamnă că vei suporta aceleași consecințe.
Mitul #4: Avem puterea de a face orice dacă ne dorim îndeajuns de mult
Crede-mă nimeni nu este mai dezamăgit ca mine să afirm că ideea de mai sus e doar un mit. Eu eram unul dintre acei oameni care credeam că oricine poate deveni orice își dorește, dacă folosește resursele sau metodele potrivite și are dorința de a face cu adevărat acela lucru.
Nu.
De ce? Pentru că Mitul #3 deja a picat. Mitul #4 pică drept victimă colaterală.
Nu, nu poți deveni următorul Usain Bolt dacă începi să te antrenezi de astăzi, indiferent de cât de mult îți dorești. Poate nu ai predispoziția genetică de a fi un bun alergător sau condițile necesare ca să îți desfășori antrenamentul. Sau poate pur și simplu e deja prea târziu pentru tine, vârsta nu te ajută.
Totuși ai putea să devii Usain Bolt-ul al cartierului tău :).
Ceea ce este încurajator, pentru că realitatea este că poți învăța multe mai multe decât știi acum, dar nu încerca să te pui în aceeași papuci cu o persoană care a început să se antreneze cu 10 ani mai devreme decâț tine.
Nu poți replica același progres chiar dacă urmărești aceeași pași. Totuși și inversa e valabilă, poți depăși performanțele cuiva dacă ai parte de condiții mai bune sau metode mai performante de pregătire.
Totuși, te rog ca în loc să te gândești că poți să fii următorul Roger Federer al tenisului, mai degrabă să te gândești că poți să fii cel mai bun [insereaza numele tau] din compania ta sau măcar de pe etajul tău. Sau măcar ca tu să devii mai bun decât ieri.
Ne punem în cârcă obiective mărețe despre care auzim la televizor sau de la prieteni. Obiectivele tale trebuie să îți dea elan nu să îți provoace depresii și insomnii.
În loc să îți dorești să ai six pack abs, cred că mai degrabă ar trebui să începi să îți schimbi felul cum mănânci.
***
Nu caut să spun că ceilalți bloggeri se înșeală sau că ceea ce spun ei, nu este suficient documentat. Spun doar că e cazul să nu crezi într-o singură poveste.
În loc să apelezi la gândirea pozitivă în orice situație care îți încearcă optica, mai degrabă “fii bărbat” (valabil și pt femei) și acceptă faptul că munca și abilitatea de rezolva probleme sunt printre cele mai eficiente strategii care te vor duce mai aproape de o victorie. (Tocmai ți-am ridicat mingea la fileu 😉 )
E adevărat, poți ajunge la rezultate magnifice mult mai repede decât spune norma, crede-mă știu asta, am creat un blog popular în doar un an. 🙂
Totuși succesul pe care l-am avut, nu îl pot pune în seama un set concret de pași, pentru că nu pot include într-o “hartă a succesului” tot efortul pe care l-am depus.
Fii un pesimist cu simț practic. În loc să crezi că așa funcționează, cum zic eu, aplică ideea, apoi contrazice-mă.
Lumea ar fi un loc mult mai bun, dacă nu am accepta orbește un sfat în forma în care îl primim, ci l-am adapta în funcție de propria personalitate.
Tot timpul un consiliu bun venit de la o persoana bine preperata este bine venit.
Cred avem si tendinta de a lua mot-a-mot anumite chestii, cand ar trebui sa le adaptam la persoana noastra. N-as spune ca sunt mituri astea, ci mai degraba idei neintelese sau duse la extrem 🙂 Trebuie sa sapi putin ca sa intelegi despre ce e vorba, nu sa iei totul ca atare 🙂
de acord, când ești entuziasmat de o idee nu cred că ai neapărat dorința de a îi verifica rădăcinile, ca să vezi dacă e cu adevărat validă, pur și simplu vrei să beneficiezi de pe urma ei.
dar un sfat netestat sau pe jumătate adevărat, se poate dovedi periculos.
Aberatii.
Puterile "gandirii pozitive", a "marilor exemple" consista exact in faptul ca sunt exemple, motivatii pentru a te face sa continui drumul vietii. Nu exista nimic usor, oricat ni s-ar parea noua ca pentru altii asa este…. Suntem unici in felul nostru, deci si diferiti …. in schimb suntem uniti prin invatare, comunicare, exemplu … vrem si putem sa ne schimbam, dar prin munca, vointa, perseverenta si nu totul intr-o clipita …. ajuta sa ai langa tine si persoana sau persoanele care sa te impulsioneze sa continui …. dar asta e parerea mea …
elaborați vă rog :)).
Ce te face sa spui asta?
Ma bucur ca incep sa apara voci care indeamna la cumpatare si precautie in abordarea dezvoltarii personale, in detrimentul entuziasmului naiv care te face sa te arunci cu capul inainte in tot felul de tehnici si procedee de self-development. Dezvoltarea personala de genul asimilarii tuturor lucrurilor intalnite in cale in acest domeniu duce, dupa parerea mea, la niste probleme care se pot agrava mult. Deja cunosc oameni care au cazut in depresie pentru ca nu au reusit sa ajunga ca idolii lor, pentru ca nu au reusit sa implementeze in viata lor niste schimbari pe care si le doreau fara sa aiba baza necesara obtinerii lor. Asa ca e bine ca incepe sa apara ideea dezvoltarii personale de bun-simt.
Am anumite corzi sensibile si ma enervez rau cand imi sunt atinse.
Oamenii negativisti si pesimisti imi ating una din aceste corzi. Iar motivul este simplu.
In propriul meu suflet s-a dat o lupta intre Pera invinsul, nefericitul si negativistul si Pera invingatorul, implinitul si optimistul incurabil.
Pera pozitivul a castigat dar nu a uitat.
Nu am uitat vocile tuturor negativistilor, realistilor si pesimistilor care indemnau la moderatie si limitare in gandire, moderatie sau limitare in maretia visurilor, moderatie si limitare in indrazneala actiunilor. Inclusiv vocea mea interioara ce ma sabota.
Daca as fi ascultat oricare din aceste voci, eram un nefericit azi, o victima a acestui intreg cor de voci. Azi, ca invingator al acestor voci, imi rezerv dreptul de a le inchide gura oriunde le intalnesc pentru ca nu le voi mai permite sa faca rau nimanui, acolo unde am putere de infulenta si unde ma pot lupta cu ele.
In afaceri, sanatate , iubire si implinire sufleteasca, mi-am schimbat radical rezultatele ce le aveam, daca aveam vreunele, pentru ca am avut curaj, optimism irealist, speranta, gandire pozitiva si perseverenta. Am visat ca nebunul pentru ca era singura mea hrana zilnica.
Si mi-am depasit orice asteptari proprii realiste as fi putut sa am. Si stiu ca asta este cheia. Viseaza ca nebunul, ai curaj sa indraznesti peste puterile tale si munceste zilnic pentru acest visuri si obiective. Cel mai prost rezultat final in urma acestei atitudini iti va depasi cele mai mari asteptari realiste si rationale ce le-ai putea avea.
P.S. Sunt de acord cu articolul, nu contrazic ce ai zis 🙂 Doar ca mi s a activat coarda sensibila la primul punct. Adrian Soare stie deja.
"Azi, ca invingator al acestor voci, imi rezerv dreptul de a le inchide gura oriunde le intalnesc pentru ca nu le voi mai permite sa faca rau nimanui, acolo unde am putere de infulenta si unde ma pot lupta cu ele. "
subliniez ceea ce ai spus și tu, că ai muncit ca să ajungi acolo, dar gândul pozitiv singular nu cred că te-ar fi dus prea departe, tu ai acționat mult ca să scapi de voci, te-ai schimbat tu ca om, schimbări interioare și exterioare, bătălii pe mai multe fronturi.
pe mine mă deranjează cei care se gândesc la fluturași și atât, stau amorțiți în starea aia de deziluzie.
parafrazez din propriul articol: "Da, gândurile pozitive pot “debloca” o persoană să se miște și să facă ceva pentru ea, dar nu o să îi asigure succesul. Perseverența o să te miște și ea mai departe."
Gândurile pozitive sunt un trigger eficient pt mulți, deși eu funcționez mai bine când devin frustrat, dar nu cred că e suficient pentru a-i acorda tot meritul care i se acordă în zeci de cărți :).
Gabriel Nechita – corect . dar ca sa atingi rezultate, nu descurajezi visatul si gandirea pozitiva, ci le incurajezi si adaugi si doza necesara de munca . E ca o retzeta. Si nu cred ca exista prea mult optimism sau prea multa incredere in sine. Cu cat mai multa din asta, cu atat mai bine. Si iti mai spun un mic secret. …ti-l soptesc la ureche….:) Uneori…e suficient sa vrei si nu trebuie sa mai faci nimic altceva..ca dorinta se implineste..nu mai zi la nimeni 🙂
FALS
e atât de contextual și personal ceea ce îmi zici tu acum, avem perspective diferite, dar mă bucur că de fapt ne dorim același lucru :).
elaborează te rog frumos. 🙂
:))) hai ma, o luam de la capat? Cine zice ca daca nu mergi cu gandirea pozitiva pana in panzele albe esti negativist? Sunt situatii cand pur si simplu o doza de simt critic este mai buna decat orice gandire pozitiva. Altfel….ajungi sa ignori reallitatea si cand esti in rahat ajungi sa bagi gunoiul sub pres in loc sa gasesti o solutie.
Problema vine din faptul ca teoria asta a gandirii pozitive este o scuza pentru multi de a cataloga ceea ce nu le covine ca fiind pesimist si negativist, deci trebuie sa ne desociem de ceea ce e negativist ca sa fim pozitivi. Ceea ce, evident este gresit. NU orice lucru care nu-ti convine este negativist. Daca ar fi asa…gandirea pozitiva si iesirea din zona de confort se bat CAP IN CAP. Pentru ca iesirea din zona de confort inseamna tocmai faptul ca accepti si iti asumi sa faci lucruri care nu-ti convin. Iar asta te ajuta sa te dezvolti.
As mai avea exemple, dar le pastrez pentru replyuri :))))
Imi place sa dezbat chestia asta cu tine pentru ca intr-un fel suntem pe aceeasi lungime de unda, desi nu recunosti :))
cred că e un fel de chicken – egg paradox :))
Gabriel, gandirea pozitiva nu inseamna neaparat sa ignori chestiile urate, asa cum ai spus tu. Gandirea pozitiva inseamna printre altele incredere. Daca nu ai avea incredere ca vei fi platit pentru munca depusa, te-ai mai duce la munca ? Si daca te-ai duce, ai lucra cu acelasi spor ? Daca ai o problema si gandesti negativ, care sunt sansele de a da ce-i mai bun din tine ? Dar, daca stii sigur ca poti si vei rezolva acea problema ? Actiunile noastre sunt in stransa legatura cu atitudinea noastra. Daca eu gandesc ca nu sunt un bun sportiv, nu am sa incep de maine sa ma antrenez din greu, sau sa merg sa dau probe la Steaua. Ar mai fi multe de spus, dar risc sa para ca fac ceea ce mie mi se pare ca ai facut tu, adica sa arunc niste pareri contra curentului doar de dragul "showului". Sunt totusi de acord cu faptul ca nu poti replica 100% rezultatele oamenilor de succes, macar pentru faptul ca se poate intampla sa nu doresti sa faci anumite lucruri pe care ei le-au facut. Si apropo de asta, sa stii ca urmaresc cu interes 1cps si blogul tau mai vechi, de unde am invatat foarte multe. 🙂
(Y)
"Ar mai fi multe de spus, dar risc sa para ca fac ceea ce mie mi se pare ca ai facut tu, adica sa arunc niste pareri contra curentului doar de dragul "showului". "
Nu scriu de dragul de a scrie, ăsta e primul meu articol după 2 luni de pauză :).
Știu oameni pesimiști care afișează multă încredere și știu ce fac, doar că pt ei gândirea pozitivă nu e forma preferată to deal with life :).
Uite un exemplu interesant, de negative reinforcement: http://www.huffingtonpost.com/2012/07/27/dominique-moceanu-bela-karolyi-marta-olympics_n_1707937.html
Deci revin la una dintre ideile mele, că fiecare ar trebui să facă ce îl duce mai aproape de rezultat, dar să nu considere că aia e neapărat cea mai bună variantă, doar pentru că e cea mai populară sau doar că te scoate mai încet din zona de confort.
What works for me, might not work for you.
doar vreau să atrag atenția că nu tot ce zboară se mănâncă și că sunt mai multe răspunsuri la aceeași întrebare, în cazul ăsta se întâmplă să contrazic regulă că gândind pozitiv you are setting yourself for succes.
Mulți antreprenori au somnul tulburat că nu au ce mânca mâine, dar au speranța că vor reuși. Să ai speranța că vei reuși nu înseamnă că gândești pozitiv, din moment ce stresul ți-a intoxicat corpul cu cortisol, ești neliniștit, transpiri, observi totul din jurul tău.
Asa cum ma asteptam, nu am inteles mare lucru din articolul ala pentru ca era in engleza. 🙂
Intelege toata lumea de ce ? :))
In plus este scos din context si nu avem o finalitate la acea povestioara.
Revenind, citez: "fiecare ar trebui să facă ce îl duce mai aproape de rezultat, dar să nu considere că aia e neapărat cea mai bună variantă"
Intrebarea mea este, daca tu crezi ce ai scris mai devreme, de ce se numeste articolul "4 Mituri de dezvoltare personală de care ar trebui să te ferești" ?
Mie mi se pare ca se bat cap in cap. Ce este pentru tine mit, pentru mine poate fi realitate.
Poate ca exista si oamenii astia pesimisti dar plini de incredere cum spui tu, desi nu imi pot imagina asa ceva, dar asta nu face din ei o regula general valabila.
Referitor la antreprenori si situatia expusa de tine, sa stii ca gandirea pozitiva poate reduce din acel stres ( si nu ti-o spun din carti, sunt freelancer din 2010 si am simtit asta pe propria piele de nenumarate ori), desi stresul este un mecanism de aparare si nu este intodeauna un lucru 100 % rau, ba chiar in cantitatea corecta pentru unii poate face minuni.
In concluzie:
Chiar crezi ca oamenii au nevoie de inca o persoana care sa le spuna ce nu pot sa faca? Nu sunt suficienti
"binevoitori" ?
Chiar crezi ca traim intr-o lumea prea optimista ?
Cate persoane crezi ca sunt atat de naive sa creada ca pot avea succes fara munca ?
Diferentierea ta munca-gandire pozitiva e ca si diferentierea bani-fericire…nu au neaparat legatura una cu cealalta.
Iar faptul ca nu exista o reteta 100% garantata pentru succes face gustul victoriei cu atat mai placut.
Cand incerci ceva si nu ai rezultate… un pic de dezamagire, o pauza.. si poti sa o iei de la capat 🙂
@Pera: ei, si ce impliniri marete ai reusit, daca nu e cu suparare?
observa, stimate autor, ca replicile taioase iti vin de la oameni care ori nu explica nimic, ori se lanseaza in texte absconse despre realizari necuantificabile pe care le-au obtinut exclusiv gandind cu gura pana la urechi :)))
Sau mai simplu nu exista "solutii magice" …. asta cu Hai sa gandim pozitiv si universul ne va da ….. de cand am auzit-o am ras si am trecut peste … tot ce zici e foarte pertinent si adevarat ca sa realizezi ceva tre sa muncesti sa inveti nu sa TE GAndesti …
Gandirea pozitiva te poate ajuta sa iti ridici nivelul energetic si sa te mobilizezi. A nu se confunda cu "gandirea magica", bazata pe fantezii si pe asteptari nerealiste.
Fratilor lasati visurile si incepeti sa traiti 🙂
Si pacat ca nu cititi in rusa 🙂
din pacate sunt multi naivi…care cred ca-si pot crea realitatea, facand o mica smecherie si sa apara ce-si doresc…
scuze ca iti zic dar tu stai cam rau cu unele definitii da-mi voie sa te ajut cu 2 linkuri :
http://dexonline.ro/definitie/pesimism
http://dexonline.ro/definitie/optimism
cat despre punctul 4 ? daca pana acuma nu ti s-a confirmat ca noi oamenii putem face cam orice ne punem in cap da-mi voie sa te mai ajut cu un link
http://www.youtube.com/watch?v=GPSi2XYgVKU
nu trebuie sa imi multumesti e ok 🙂
sunt puncte de vedere, le accept ca atare. 🙂
Laurențiu ai postat un comentariu arogant fără să îl susții cu adevărat.
dacă tu te apuci acum de alergat, crezi că o să ajungi la performanțele unui atlet care se antrenează deja de 10 ani și are toate condițiile? 🙂 Crezi că oamenii ăia "doar" și-au dorit cu adevărat să ajungă acolo sau au muncit și au transpirat de nu au mai putut și și-au creat contextul potrivit sau îl aveau deja?
e vorba pur și simplu de așteptări.
mi-ai dat 2 linkuri ca să ce? să îmi arăți că știi să dai linkuri?
hai te rog, fii constructiv.
"Cate persoane crezi ca sunt atat de naive sa creada ca pot avea succes fara munca ?"
toți cei care se uită la The Secret :)) și cred că au descoperit rețeta.
eu de ei mă iau :).
să zicem că eu cred mai mult în muncă decât în gândire pozitivă 🙂
Cat se poate de constructiv 🙂 din ce ai scris tu acolo sus cam reiese ca nu prea stapanesti notiunile de optimism si pesimism am zis sa iti dau o mana de ajutor cu ele. Tu vrei sa expui un punct de vedere bun dar nu prea ti-a iesit 🙂 daca vroiai sa zici ca nimic nu vine fara munca aia nu are nici o legatura cu ce ai scris tu mai sus.
eu sunt de părere că nu ai citit tot articolul :))
dacă puneam niște ghilimele te-ai fi prins ceea ce aș fi vrut să transmit? să știu dacă editez articolul, că poate de-aia nu ai prins metafora.
haters gonna hate http://www.youtube.com/watch?v=lsSC2vx7zFQ
Gabriel Nechita pai daca ar fi sa pui ghilimele cam ar trebui sa pui la inceput si dupa ultimul cuvat pt ca toata nascocirea asta este o metafora, folosesti cuvinte incorect, iar exemplele tale vin cu argumente sustinute cu cuvinte grele gen : "leafa" , "blog de succes" "Mi-e greu să cred" :). Cat despre a numi chestia asta "Articol" eu zic ca mai bine ai ramne la titlul "Dear Diary"sau "Talking to myself about things i have no clue". Toata aceasta "metafora"are o alura inspre " Dorel :filozofii despre dezvoltarea personala" :)))), dar cum la noi si OTV are succes nu vad de ce nu ai putea si tu asa ca multa bafta in continuare 😉
Laurentiu Von Rojui vorbeste-ne despre realizarile tale de cand ai inceput sa studiezi dezvoltare personala. vad ca te pricepi la emoticoane- gandire pozitiva? amuzant, te lasa rece utilizarea lor.
Eu nu cred ca-s asa multi, dar daca ar fi cred ca si-ar da seama foarte repede de asta. Cat despre Secretul, recunosc ca am inceract sa-l vad de 2 ori, dar din motive inexplicabile am adormit de fiecare data. Cu toate astea, din putinul pe care l-am vazut, eu am inteles cu totul altceva decat spune Gabriel. Cred ca depinde de "ochelarii pe care-i porti". Nu poti sa zici ca-i ceata afara, fara sa te uiti ca nu cumva sa-ti fie ocehlarii aburiti. Eu ma ghidez dupa urmatoarele cuvinte: "Actiunea este masura reala a inteligentei" Napoleon Hill. Mi-am pus aceste cuvinte pe blog si am scris despre asta in repetate randuri Dar, actiunea fara o atitudine pozitiva si invers nu cred ca o sa-mi aduc rezultatele dorite.
Imi place in articol ca nuantezi, dai exemple si folosesti "critical thinking" (deci poza cu neuronii nu e pusa degeaba 🙂 . Imi mai place si accentul pus pe munca si orientarea spre solutii (valori care ar putea fi promovate mai mult si de alte surse). Dar cel mai mult imi place finalul – ideea de a nu accepta orbeste un sfat in forma in care il primim (si implicit – a-l testa). In acelasi spirit de "cerceteaza si apoi crede", voi pastra insa "mitul" nr 4: ai puterea de a face orice daca iti doresti suficient de mult, care la mine s-a aplicat 100% pe ce am dorit. Cu mentiunea ca nu mi-am dorit lucruri pe care sa le consider fabuloase sau imposibile, sau de care sa nu am nevoie 🙂 Totusi, unele rezultate/dorinte ale mele au parut la vremea lor SF pentru persoane un pic mai comode decat mine 🙂
Mă bucur că ai înțeles ce vroiam să transmit :)).
Păstrează ce ai nevoie Ștefania, până la urmă despre asta predic eu, fiecare să își ia ce are nevoie ca să avanseze.
dacă strategia asta funcționează pentru tine Paul eu zic că e exact ceea ce ai nevoie. Reiterează ceea ce funcționează pentru tine.
Nu e un conflict de tipul, cine are dreptate, ci de ce alte perspective mai există la aceleași crezuri.
Sunt total de acord cu articolul. As mai completa ca e nevoie si de creativitate, curaj, perseverenta si incredere in tine pe langa gandirea pozitiva insotita de actiune atunci cand vrei cu adevarat sa reusesti.
cred ca nu ai inteles mesajul din cartile alea daca ai scris articolul acesta
Nu poti sa faci o prajitura fara ingrediente. Chiar daca toata lumea ar vrea cireasa de pe tort , mai intai trebuie sa faci totul sa ai unde sa pui cireasa.
Nu exista o reteta a succesului , exista doar ingrediente! Tu le alegi care crezi ca se potrivesc visurilor tale . Si totusi, sunt multi oameni care au reusit , unul dintre ei esti chiar tu !
Puterea de respingere pe care o are gandirea negativa , te poate impiedica sa profiti de sansele pe care ti le ofera viata .
Poate ca nu o sa mai descopar becul , sau masina ,etc… dar un singur lucru stiu ca vreau – sa ma descopar pe mine ! Gresesc?
Să asculți de toți, dar din minți să nu-ți ieși!
Eu nu cred în specialişti perfectaţi peste noapte, eu cred doar în oameni. Cu siguranţă nu există cărţi rele, poate doar bune sau mai puţin bune. Din orice citeşti, vezi, observi, auzi, interacţionezi şi ai de învăţat. Nimic nu te trage înapoi în viaţă, dacă vezi o parte bună. Şi eu m-am săturat de şabloanele: 3 lecţii de viaţă de la cutărică, 7 feluri de a avea succes că-ţi spune nenea cum se face, 12 straturi de sfaturi de la acela care s-a urcat pe rampe de lansare, 5 tehnici de a asculta ce-ţi spun alţii că ei ştiu mai bine ş.a.m.d. Însă, pe de altă parte, cred că am observat cu toţii, lumea s-a schimbat, mult şi în bine de când chestiile astea cu dezvoltarea personală. Şi până la urmă ce e rău în faptul că vrem să fim mai buni? Să vrem să învăţăm de la alţii înseamnă tocmai că vrem să ne acceptăm unii pe alţii. Eu citesc cărţi despre dezvoltare personală de câţiva ani şi nu pot să zic că acum văd numai binele în lume şi gândurile mele sunt cele mai curate, însă am şi câştigat din asta, că poate doar o frază dintr-o carte m-a făcut să văd altfel lumea, oamenii sau să înţeleg anumite chestiuni. Citiţi oameni buni că nu vă face rău, cercetaţi toate cele de trebuinţă şi păstraţi doar ce simţiti că aveţi nevoie şi vă face bine.
Dar nu a zis nimeni ca doar gandind pozitiv o sa se produca o magie si totul se va realiza. Faptul ca gandesti pozitiv iti poate ridica moralul si cand esti intr-o situatie nu tocmai placuta te ajuta sa gasesti si aspecte pozitive, ceva de pe urma caruia sa fii recunoscator si care poate sa iti dea niste incredere sau ceva din care sa poti invata ceva, nu doar motive ca sa te plangi. Si da, te ajuta sa nu te mai axezi pe lucrurile neplacute care nu iti aduc nici un folos. In loc sa te gandesti seara la obstacolele de peste zi care ti-au adus numai insatisfactii, mai bine te gandesti la ce ai invatat de pe urma lor. Asta este parerea mea.
Asa e, oamenii de afaceri de succes ( ma refer aici la afaceri cu profit ) sunt foarte, foarte optimisti. O fi un motiv
Cred ca fiecare trebuie macar sa incerce sa isi implineasca un vis aparent imposibil, nu sa-i puna eticheta de "nu se poate" doar pentru a fi "realist". Am observat ca negativistilor le place sa se considere realisti, "realitatea" fiind aceea in care te invati intr-un cerc mic, din ce in ce mai mic, doar ca sa nu pici de prost in fata cunoscutilor. Putin trist….
"Cand rasare cate un gand descurajator spuneti "STOP" sau "Multumesc pentru ca mi-ai impartasit aceste lucruri" si inlocuiti-l cu un mod de a gandi mai incurajator. Numesc acest fenomen "gandire in forta"…
Deci care este diferenta intre "gandirea in forta" si gandirea pozitiva"? Diferenta este discreta dar profunda. Pentru mine, oamenii folosesc gandirea pozitiva pentru a pretinde ca totul este in regula, pe cand ei nu cred, de fapt, acest lucru. Prin gandirea in forta intelegem ca lucrurile sunt neutre, ca lucrurile nu au decat intelesul pe care li-l dam noi si ca noi suntem cei care cream povestile si le dam un sens."
din Secretele mintii de milionar – Harv Eker
Mitul 1: aș adăuga faptul că poate mai important decât să alegi gândirea pozitivă sau negativă este ca, dacă ești dintre cei care observă în primul rând lucrurile urâte, să nu le lași să te influențeze. Iar exemplul cu statul la coadă este foarte pertinent în acest sens.
Mitul 3: în primul rând a acționa identic cu altcineva nu ne poate garanta aceleași rezultate pentru că nu trecem de două ori prin același râu. Oamenii, contextul vor fi diferite, iar dacă inputul e diferit, cum poate fi outputul identic?
Sintetizând, chiar și un comportament care a funcționat în trecut poate să nu mai funcționeze acum. Și m-am limitat la viața aceleiași persoane. Dar pentru a ajunge la această concluzie, mai întâi încercăm:)
Felicitări autorului articolului!
Cred ca videoclipul urmator este cel care spune mai multe decat pot sa spun eu http://www.youtube.com/watch?v=CMm6tDavSXg
cu tot respectul si simpatia pe care ti-o port,tu contrazici in acest articol cam tot ce am citit pe tema asta.e doar un punct de vedere ….si atat! inteleg ca incerci sa spui'ACTIONEAZA',dar lasa 'VISUL' la locul lui ,e la fel de important !
îi contrazic pe cei care se bazează pe cai verzi pe pereţi şi cred că totul se întâmplă doar dacă te gândeşti la obiectivul tău :). Din păcate prea mulţi se pierd în noţiunea de motivational şi uită că trebuie să te lupţi şi să munceşti pentru a avea rezultate. 🙂