De ce ar trebui să citești (O parabolă)

Un fermier bătrân locuia alături de nepotul lui într-o fermă din munți. Bunicul se trezea devreme în fiecare dimineață și citea o carte la masa din bucătărie.

Într-o zi nepotul l-a întrebat:

– Bunicule, încerc și eu să citesc la fel ca tine dar nu înțeleg nimic și ceea ce înțeleg uit imediat după ce am pus cartea la loc.

– Cu ce te ajută să citești cartea aia?

Bunicul s-a întors liniștit de la gura sobei în care punea cărbune și i-a răspuns:

– Ia coșul ăsta cu cărbune, du-te la râu și adu-mi-l înapoi plin cu apă.

Băiatul a făcut după cum i s-a spus, dar toată apa s-a scurs din coș până a reușit să ajungă acasă. Râzând, bunicul i-a spus:

– Data viitoare va trebui să te miști puțin mai repede; și l-a trimis înapoi la râu ca să încerce din nou.

De data asta băiatul a alergat mai repede, dar coșul s-a golit din nou înainte ca el să ajungă acasă.

În timp ce își trăgea sufletul i-a spus bunicului său că e imposibil să cari apă într-un coș și că se duce să ia o găleată. Bătrânul i-a zis că nu vrea o găleată cu apă, ci un coș cu apă și că nu-și dă silința suficient, după care s-a dus afară ca să-l vadă pe băiat cum încearcă din nou.

Băiatul avusese destul timp să-și dea seama că era imposibil, dar voia să-i arate bunicului cum apa o să se scurgă din coș indiferent de cât de repede aleargă înapoi spre casă. A umplut din nou coșul în râu și a alergat cât de repede a putut. Când a ajuns înapoi la bunicul lui, coșul era iarăși gol. Fără suflu i-a zis bunicului din nou că e zadarnic.

– Crezi că e zadarnic? i-a spus bătrânul.

– Uită-te la coș.

Băiatul s-a uitat la coș și pentru prima oară și-a dat seama că acesta era diferit. Dintr-un coș murdar în care se ținea cărbunele, coșul se schimbase într-unul curat.

Asta se întâmplă când citești o carte. S-ar putea să nu înțelegi sau să ții minte totul. Dar după ce o citești, vei fi cu totul schimbat!