Ce anume ne motiveaza cu adevarat?

Întrebarea pe care orice om preocupat de resurse umane și-o adresează în mod repetat, uneori obsesiv de des (sau cel puțin așa ar trebui).

Este o întrebare care a determinat apariția a zeci, poate chiar sute de cărți pe tema motivației.

Pentru mine este o întrebare de bază pe care mi-o adresez în principal mie.

Ce anume mă motivează cu adevărat?!?!

Banii?

Contribuția personală?

Controlul?

Oamenii din jur?

Posibilitatea de a fi avansat?

Am încercat să îmi răspund la această întrebare în fiecare an, începând de acum 3 ani.

Când am început să fac voluntariat și să intru în contact cu idei precum dezvoltarea personală și motivația intrinsecă, am început să descopăr că anumite lucruri îmi produceau motivație, iar altele nu îmi furnizau nici un fel de chef de a le realiza.

Am observat că banii mă motivează foarte puțin, reprezintă mai degrabă o recompensă, nu un scop.

Am observat că alți oameni nu mă motivează atât de bine pe cât pot eu să mă motivez singur.

Așadar, simțind acest conflict interior când vine vorba de motivație, am decis să citesc mai multe despre acest subiect și în acest an, să reușesc să descopăr exact ce anume mă face să funcționez cu adevărat, să aflu ceea anume îmi produce “drive” -ul, acea forță internă care mă determină să gândesc mai mult, să lucrez mai mult și mai bine și mai productiv.

De aceea, cu puțin noroc, am dat de o carte foarte bună despre motivație, scrisă de Daniel Pink și numită: Drive – ce anume ne motivează cu adevărat.

Cartea este împărțită în 3 părți:

Partea 1 – Un nou sistem de operare

În această parte Daniel Pink face o pledoarie împotriva motivației extrinsece asupra muncii cu caracter creativ.

Ce nu a înțeles lumea este că nu a căutat să desființeze stimulente prin bani, ci a căutat să indice cum ele influențează negativ munca creativă, bazată pe cunoaștere înaltă sau complexă.

În această parte Daniel Pink ne realizează o istorie a motivației.

Tot aici vorbește despre 7 motive pentru care recompensele și pedepsele nu dau rezultate, acestea fiind:

1. Pot distruge motivația intrinsecă.
2. Pot diminua performanța.
3. Pot paraliza creativitatea.
4. Pot elimina comportamentele pozitive.
5. Pot încuraja înșelăciunea, soluțiile rapide și comportamentul imoral.
6. Pot crea dependență.
7. Pot stimula gândirea pe termen scurt.

Ca să înțelegi însă aceste defecte, îți recomand să citești întreaga carte, pentru că fiecare dintre ele este dezbătut individual.

Ce mi-a plăcut mult este că Daniel Pink a precizat și condițiile în care stimulentele și pedepsele funcționează: sarcinile de lucru de tip mecanic, repetitive și care nu necesită creativitate sau abilități cognitive avansate.

Aceste sarcini care pot fi rutinizate, pot fi și optimizate prin stimulente de timp: faci asta mai repede – îți dau asta.

Apoi domnul Pink detaliază tipologia de persoană de tip X după teoria bifactorială a lui Douglas McGregor despre care am studiat și noi prin facultate la cursul de resurse umane și introduce o alternativă la Teoria Y, tot a lui McGregor și anume tipul I (tipul de om motivat intrinsec) și practic face un preambul la partea a doua :D.

Partea 2 – Cele 3 elemente

În partea a doua Daniel Pink detaliază 3 forțe de bază ale motivației intrinsece:

1. autonomia – ce se întâmplă când angajatul simte și deține control asupra rezultatului final
2. perfecționarea – ce se întâmplă când angajatul este stimulat să crească
3. scopul – ce se întâmplă când angajatul înțelege de ce face ceea ce face

Nu le pot detalia pentru că ia tot fun-ul dintr-o carte care merită citită de cel puțin 3 ori. Totuși, la final îți prezint un speech de-al lui Pink care o să îți dea mai multe detalii despre acestea 3.

Partea 3 – Instrumentarul tipului I

Reprezintă practic un set de aplicații practice și cognitive care sunt menite să stimuleze creativitatea și să crească aportul motivației intrinsece în munca și în viața celui ce vrea să devină un individ de tip I.

Câteva dintre lucrurile pe care le vei vedea în instrumentar:

Strategii oblice.

Cărți esențiale pentru cei motivați.

Cum se aplică tipul I în organizații și pe propria persoană.

Diverse aplicări și exemple de tipul I.

Concluzie

Trebuie să citești această carte. O recomand tuturor celor interesați de explorarea potențialului uman: dezvoltare personală, dezvoltarea oamenilor, inspirarea oamenilor, motivarea lor, educarea oamenilor.

Se citește ușor, rapid, este foarte dinamică și plăcută, cam cum este și Daniel Pink, care este printre altele un autor de succes cu mai multe bestseller-e la activ și este un public speaker excelent și extrem de entertaining.