Cunoscându-l pe Daniel, la început am fost sceptic. Știu că poate să scrie despre orice, dar eu am un fel de șablon în care încadrez autorii, în general. Mi-e greu să cred că un autor poate jongla între diferite stiluri și să o facă bine, dar iată că am fost surprins.
Revolta Akienilor este scurta poveste a unui copil ce își dorește să devină autor și ”lupta” pe care acesta o duce în găsirea inspirației. Asta foarte pe scurt.
În realitate, pentru mine a fost un prilej de rememorare a lumii fantastice din copilărie. Personajele și aventurile au revenit odată cu akienii lui Daniel. Akienii, aceste personaje fantastice, izvorâte din gânduri și imaginație, atât buni cât și răi, sincer m-au captivat.
Cartea se citește ușor, rapid și pe nerăsuflate (am citit-o în avion, cam 2 ore cu tot cu pauză de comandat cafea). Este neașteptat de captivantă încă de la primele pagini, iar singurul regret este momentul în care ajungi la pagina de ”sfârșit” și aterizezi (dacă o citești în avion).
Ahh, să nu uit: nu este doar o carte de ”povești” , este vorba și de câteva lecții transmise în mod subtil. Am să te las să le descoperi, mai ales că pot fi destul de personale și pot fi diferite de la caz, la caz.
O recomand cu drag și aștept partea a 2-a 🙂 Daniel a lăsat o portiță pentru o continuare și sper să se materializeze.
