Acest articol este scris de Alina Buzatu
Probabil ca ai trait pana acum experienta unui proiect personal pe care l-ai asociat cu luminita de la capatul tunelului, sau ai fost lovit de o idee geniala pe care de abia asteptai sa o pui in practica. Poate ca ai zis un da convins, pentru ca in final, nici proiectul, nici ideea si nici promisiunea ta sa se intample.
Stiintific vorbind, procesul descris de mine se numeste procrastinare (un fel de amanare cronica) si este un subiect care a incretit multe frunti pana in momentul prezent, atat dintre practicieni ai procrastinarii, cat si dintre cei care si-au dedicat timpul si energia pentru a studia acest comportament chiar bizar, as spune.
“De ce ne este atat de greu sa nu procrastinam?”
“Ce ne opreste sa ducem la bun sfarsit ceea ce ne propunem?”
“De ce suntem dispusi sa platim un cost asa de mare (cum este cel al frustrarii, al ingrijorarii sau al stresului) pentru ceea NU facem?”.
Sunt doar cateva intrebari pentru care nu s-a gasit pana in prezent un raspuns unanim.
Explicatiile pentru care procrastinam pot fi diverse. Pentru ca ne este teama, sau pentru ca suntem perfectionisti, sau pentru ca cedam unei tentatii de moment in detrimentrul a ceva pe care il percepem greoi si necunoscut si pe care decidem sa-l amanam pentru candva mai incolo. Amanam cand nu stim primul pas pe care trebuie sa-l facem sau cand percepem ceea ce avem de facut ca fiind mult prea complex si greu de demarat. Si mai amanam evident din lene si lipsa de chef.
Si exact despre acest lucru vreau sa vorbesc. Despre sarcini mult prea complexe, mult prea mari, mult prea greu de gestionat.
Da, stiu. In spatele lor exista ambitie si increderea optimista (cateodata utopica) ca se va intampla tot ceea ce ne propunem, dorinta de a (ne) demonstra ca suntem in stare sa facem lucruri marete.
Totusi, tocmai complexitatea si greutatea pentru ce ne propunem sa facem, reprezinta unul dintre motivele principale pentru care amanam in mod constant.
Iti propun sa ne uitam impreuna la cum gestioneaza procrastinarea unul dintre cei mai mari experti de talie mondiala, in tot ceea ce este legat de diferite procese de invatare.
Este vorba despre omul care a invatat chineza, tangoul argentinian (a intrat in cartea recordurilor pentru cele mai multe rotatii de tangou intr-un singur minunt), kickboxing chinezesc (a castigat campionatul national chinezesc in 1999), cel care ne spune ca saptamana de lucru poate dura 4 ore.
Da, ai ghicit. The one and only, Tim Ferriss.
Ascultam aseara interviul dintre Tim si Leo Babauta (autorul blog-ului zenhabits.net). Tim a lansat o noua carte despre gatit si in interviul cu Leo a dezvaluit cum a reusit sa gasesca timp pentru scris. Raspunsul lui m-a uimit intr-o destul de mare masura.
Pentru a se aseza la masa de scris, Ferriss aplica regula celor doua pagini de scris pe zi. Da, ai citit bine. Nu isi propunea sa scrie mai mult de doua pagini pe zi.
Presupun ca si tie, ceva ti-a atras atentia aici. Cum? Nu isi propunea sa scrie un intreg capitol pe zi? Si stai putin. Cartea lui are peste 400 de pagini, daca nu mai mult. Deci omul acesta a alocat in fiecare zi dintr-un an, timp de cel putin 200 de zile consecutive acest obicei, perfect constient ca fiecare zi in care nu scrie cele doua pagini, este o zi care va face ca ziua imediat de dupa sa fie mai grea – o zi in care va trebui sa scrie patru pagini in loc de doua.
Si totusi, disciplina de a te aseza la birou, zi de zi pentru a scrie nu mai mult de doua pagini pe zi sau pentru a da un singur telefon sau pentru a stabili o singura intalnire, este cea care te ajuta in prima instanta sa actionezi.
Altfel, capitolul intreg pe care vrei sa-l scrii intr-o singura zi, cele zece telefoane sau cele cinci intalniri pe care vrei sa le bifezi la final de zi, sunt poate exact ceea ce te sustine sa nu faci ce ti-ai propus, ci din contra, sa amani de pe azi pe maine.
Intrebat de Leo de ce crede ca amanam, Tim are un raspuns aparent superficial la prima vedere. Nu isi (mai) pune problema de ce avem aceasta tentatie nativa a amanarii. Accepta pur si simplu ca la fel ca si alti oameni, mereu va fi tentat sa amane ceea ce isi propune sa faca.
Si atunci, doua pagini pe zi, este exact ce trebuie. Suficient ca sa inceapa si sa nu se simta strivit de cat de mult are de lucru. Destul pentru zilele in care nu are niciun strop de inspiratie si sa umplii doau pagini de scris, devine un sport de anduranta.
Mai face ceva pentru a se ajuta sa nu amane cele doua pagini. Apeleaza la ritualuri. Insa despre acest subiect vom vorbi intr-un episod viitorJ.
Concluzia? In fata acestei tendinte naturale, ceea ce functioneaza de cele mai multe ori sunt chiar aceste sarcini minimale, care la prima vedere te fac sa crezi ca nimic macar nu te iei prea mult in serios. Nici pe tine si nici ceea ce ai de facut.
Totusi, aceasta abordare minimalista poate fi singura care te tine departe de procrastinare, numarul unu pe lista celor mai nocive influente ale succesului personal si profesional.
Minutul de coaching
Gandeste-te la ceva ce amani de mult timp. Acum gandeste-te la exemplu lui Tim Ferriss. Pentru el rezultatul final la care vroia sa ajunga era o carte. Care este rezultatul tau final?
Pentru Ferriss, doua pagini pe zi a fost un minim dispus sa si-l asume, indiferent de ce s-ar fi intamplat in acea zi. Indiferent daca era o zi buna, sau mai putin buna, indiferent de cat de inspirat se simtea.
Acum intoarce-te inapoi la situatia ta de viata. Ce ar insemna pentru tine „cele doua pagini pe zi” ale lui Tim Ferriss? Care are fi un mimim pe care esti dispus sa-ti promiti cam orice s-ar intalmpla, il vei face?
8 Pasi care te sustin sa nu (mai) procrastinezi:
1. Seteaza-ti asteptari mici si tine-te de ele. Mai bine inaintezi in pasi marunti dar constanti, decat sa muncesti intr-o zi pana la epuizare pentru ca apoi sa treaca doua luni de intrerupere si discontinuitate pentru ceea ce ti-ai propus sa faci.
2. Apeleaza la ritualuri. Creeaza un mediu si repeta anumite comportamente placute care te ajuta sa intri intr-o stare de spirit care sa te sustina in demersul tau.
3. Ofera-ti recompense pentru tot ceea ce duci la bun sfarsit.
4. Odata ce ai luat o decizie, opreste-te sa mai rationalizezi si treci la treaba! Apropo de rationalizare, te-ar putea ajuta acest articol.
5. Impartea ceea ce faci in parti mici pe care le poti gestiona, altfel, ceea ce este prea mult sau prea complex te poate paraliza.
6. Cand nu stii cu ce sa incepi, propune-ti sa faci un singur pas de actiune.
7. Nu iti este clar “de ce-ul” personal, adica motivatia intrinseca pentru ceea ce ti-ai propus sa faci. Te-ar putea ajuta filmuletul lui Simon Sinek de pe TED pentru descoperirea si clarificarea “de ce-ului” personal.
8. Apeleaza la un coach cu incredere mai ales daca toate demersurile tale de pana acum nu au functionat. Gasesti aici detalii despre programul de coaching “Stop procrastinare” pe care il ofer eu.
Invata sa-ti iei timp ca sa actionezi pentru ceea ce este cu adevarat important pentru tine. Fii atent la rezultate.
Succesul lasa mereu urme!
