Înainte să pornim la drum cu acest articol, trebuie să știi că nu vei citi despre ce este mai bun sau mai rău – cartea sau serialul. Clar că un serial nu va putea fi niciodată complet fidel unei cărti pentru că este greu să condensezi toată intriga unui roman în câteva episoade.
Personajele vor fi diferite pentru că în primul rând, imaginația fiecarui cititor zboară diferit și ajungem să ne închipuim diferit personajele îndrăgite din cărți.
Dar am spus că nu vei citi despre asta în acest articol. Voi încerca să răspund la o altă întrebare.
Care este cea mai frumoasă metodă de relaxare în lunile de vară și de concediu? Cartea sau serialul făcut după carte?
Pentru că timpul de concediu și de lenevit este limitat, trebuie să te gândești bine cu ce să îl ocupi. Hai să vedem!
Prietena mea genială
Încă de la apariția primului volum al Tetralogiei Napoletane, Elena Ferrante și-a câștigat admirația atât criticilor cât și cititorilor. Au urmat apoi Povestea noului nume, Cei care pleacă și cei care rămân, Povestea fetiței pierdute.
Volumul 1 – Prietena mea genială
În mahalalele unui Napoli cenușiu din anii 1950, două prietene își scriu povestea copilăriei, chiar a vieții. Relaţia dintre cele două ia adesea forma unei competiţii, iar sentimentele sunt de admiraţie şi respect reciproc, amestecându-se cu invidie şi chiar cu dispreţ.
Este o carte bulversantă care te răscolește și te pune pe gânduri, te face să-ți pui întrebări cu privire la condiția umană, la cât de mult destinul nostru este hotărât chiar înainte de naștere.
Copilăria celor două protagoniste, Elena și Lila, foarte diferite la fire și înfățișare, se întâmplă într-o perioadă în care mafia făcea legea și violența era un mod de viață. Diferențele între clasele sociale erau pregnante și era foarte greu să treci granița dintre ele.
Astfel, Elena și-a continuat studiile iar Lila a rămas acasă să îl ajute pe tatăl ei la cizmărie. Povestea continuă cu volumul 2 si merită citită pe nerăsuflate, ca și acest prim volum.
Volumul 4 – Povestea fetiței pierdute
Cărți despre femei și feminism s-au scris multe dar cărțile Elenei Ferrante sunt inovatoare prin faptul că-ți prezintă adevăruri dureroase despre feminism într-un spațiu oprimant. Nici educația și nici banii nu sunt îndeajuns de puternici ca să diminueze asuprirea femeilor într-o societate patriarhală.
Povestea prieteniei de 6 decenii se încheie tot cu o poveste – cu povestea fetiței pierdute. Volumul al 4 –lea este scris tot la persoana 1 din perspectiva Elenei care reia faptele așa cum au fost terminate în volumul 3 când se hotărăște să divorțeze și să se căsătorească cu marea ei dragoaste din adolescență – Nino.
Lila se decide să-l urmărească pe Nino, bărbatul alături de care Lenu trăiește o mare pasiune și să-i dezvăluie prietenei sale detalii neștiute din viața acestuia, ascunse cu grijă.
Câteva concluzii:
Lila și Lenu duc o viață cumplit de grea. Familiile lor, ca majoritatea celor din cartier, sunt foarte sărace. Copii mulți, greutăți multe, bani puțini. Nici vorbă de ținut fetele la școală, de cumpărat cărți sau de plătit studiile. Pare că, dacă te-ai născut sărac, ești condamnat să trăiești sărac. Lumea Lilei și a Elenei e imobilă. Este exemplară încercarea lor continuă de a evada.
Faptul că nimeni nu știe cine este de fapt Elena Ferrante a stârnit și mai multe controverse în jurul cărților.
Dacă nu ai citit încă povestea celor două prietene, îți recomand să cumperi toate cele 4 cărți o dată sau măcar 2 câte două. Nu vei putea citi doar una câte una.
Serialul
Momentan este ecranizat primul volum al tetralogiei care are 8 episoade. HBO a anunțat ecranizarea tuturor celor 4 cărți și vor fi în total 32 de episoade. Până vor fi toate disponibile, ai timp să citești toate cărțile.
Elena Ferrante a fost foarte implicată în scrierea scenariului și tot ea a ales regizorul, pe Saverio Costanzo. Primul sezon care corespunde cu prima carte este bine realizat. Însăși alegerea protagonistelor a fost atent făcută. A durat 8 luni și a însemnat 9000 de audiții.
Elena Ferrante a scris în The Guardian despre ce simte în legatura cu ecranizarea cărților: ”E un moment teribil: am lucrat pe acel text ani la rând, iar acum totul pare sărăcit: locuri, evenimente, personaje. O piaţă a oraşului descrisă amănunţit e redusă în scenariu la simplul substantiv comun: piaţă. Un eveniment căruia i-am dedicat multe pagini se micşorează, devine direcţie de scenă”.
Totuşi, continuă scriitoarea, încetul cu încetul, se obişnuieşte cu scrisul la un scenariu de televiziune, „un tip de scris funcţional, care pregăteşte saltul de la roman la noua operă: filmul”.
Astept cu nerăbdarea continuarea serialului și mai ales, finalul.
Carte sau serial?
Greu de spus după doar 8 episoade și doar o carte din patru ecranizată. Dar până acum totul pare să fie frumos adaptat. Relaxarea supremă: carte sau serial? Momentan cărțile.
Game of thrones
Dacă scriam acest articol înainte de ultimul sezon GOT totul era mult mai simplu. Aș fi scris cu mare entuziasm despre personajele serialului care mi se par foarte bine conturate, aș fi scris cu drag despre povestea originală și ideile fantastice ale lui George Martin. Așa că nu voi lua în considerare acest ultim sezon mult discutat și disputat și… să începem cu cărtile!
Dacă le vrei pe toate în limba engleză, le găsești aici.
Volumul 1 – Urzeala Tronurilor
Prima carte din serie poartă numele consacratului serial – Urzeala Tronurilor . Dacă nu l-ai citit, acum este momentul pentru că winter is coming în mai puțin de 3 luni Uite ceva șocant: cartea a apărut în urmă cu mai mult de 20 de ani, în 1996.
Dacă ai așteptări mari de la această primă carte, vor fi întrecute. În plus, vei înțelege pasiunea, chiar obsesia tuturor pentru cărți și pentru serial. Vei cunoaște personajele memorabile John Snow, Arya Stark, Daenerys Targaryen, Tyrion Lannister, Cersei și mulți alții. Povestea este fascinantă, chiar dacă ai văzut serialul înainte să citești cartea, așa cum am făcut eu.
După prima carte rămâi cu multe întrebări și abia aștepți să le afli răspunsul. Le vei afla în cartea a 3-a Înclestarea regilor și cartea a 4-a Iureșul săbiilor.
Cartea a 5-a Dansul dragonilor
De la începutul cărții e evident că ceva s-a schimbat. Avem mai multe hărți, nu doar Nordul și Sudul care alcătuiesc Westeros-ul. Vei cunoaste mai bine personajele neglijate până acum: Jamie are un capitol dedicat, Cersei are vreo două, la fel are și Bran și Arya. Vei citi și despre Daenerys, John, Tyrion și Theon.
Începând cu carte a 4-a – Festinul ciorilor – și continuând cu cartea a 5-a, povestea este din ce în ce mai greu de urmat.
Totusi, numărul foarte mare al dialogurilor şi redus al descrierilor face lectura mult mai rapidă. Se întâmplă foarte multe lucruri de-a lungul călătoriei de mai mult de 1200 de pagini.
Aflat în căutarea reginei dragonilor, Tyrion este nevoit să înfrunte capriciile preoților și ale negustorilor de sclavi care îi pun bețe-n roate la fiecare ocazie. Jon Snow trebuie să se acomodeze statutului de Lord comandant al Rondului și are de luat decizii dintre cele mai grele.
Serialul
Vă mai amintiți scenele de sex și de nuditate de la începutul serialului? Au fost o ancoră care a prins mulți urmăritori. Nu neapărat pentru acele scene în sine cât pentru puterea pe care o exprimau. Cineva renunţă la putere, cineva o capătă, cineva e dominat, cineva domină, cineva e manipulat, cineva manipulează. Idee pe care s-a bazat tot serialul.
Sigur că au fost și alte elemente cheie care au prins. De exemplu, violența sau ușurința cu care mureau personajele cheie ale poveștii și care te fac să reevaluezi povestea, să te întrebi dacă chiar erau personaje cheie sau nu.
Acum că serialul s-a terminat, pot spune că au existat toate ingredientele delicioase ale unei rețete de success. Și bine asezonate, astfel încât să te facă să fii în fiecare luni seară în fața televizorului.
Carte sau serial?
Sunt multe diferențe între carte și serial, cu multe bile albe pentru ambele.
Mai bine în carte: Relația incestuoasă între Jaime și Cersei. Relația lui Jaime și Cersei este neliniștitoare indiferent de modul în care o privești. Dar în cărți, dragostea lor unul față de celălalt este destul de autentică. Amândoi au tendința de a crede că sunt aceeași persoană. Sunt atât de asemănători, încât au avut chiar abilitatea de a-i păcăli pe ceilalți pur și simplu schimbând hainele când erau copii.
Mai bine în serial: Arya este doar una. În cărți, Sansa nu ajunge să se căsătorească niciodată cu Ramsay Bolton, Arya o face. Doar că nu este deloc Arya, ci o prietenă din copilărie a familiei Starks pe nume Jenye Poole, care a fost deghizată să pară Arya.
În 2016, regizorii au declarat că își doresc un final spectaculos al serialului. În 2019, când ultimul sezon s-a încheiat, am înțeles că ”spectaculos” are și alt înțeles față de cel pe care îl știam eu.
Relaxarea supremă: carte sau serial? Anumite cărți și anumite sezoane, cu siguranță nu ultimul sezon.
Povestea slujitoarei
Povestea slujitoarei Offred este o distopie și nu prea. Absurdul societății Gilead, dacă se poate numi societate, te poate păcăli. Însă, citind povestea lui June spusă de Offred (aceeași June dar îmbrăcată în roșu și lipsită de orice drepturi) te face să te gândești cât de aproape poate fi acest viitor închipuit de Margareth Atwood.
June este o femeie fericită alături de iubitul ei și fetița lor, Hanah. Trăiesc împreună o viață liniștită și frumoasă de familie. Până când regimul totalitar se instaurează și apare Gilead, o nouă formă de conducere, de trăire și de simțire.
Principalele victime ale regimului au fost femeile, le-au fost interzis dreptul la muncă și accesul la bani, după care au fost împarțite în categorii – Soții, Marthe, Slujitoare, Mătuși, Econoneveste. Barbații erau încadrați în Comandanți, Agenți sau Îngeri. Iar cei care nu corespundeau, atât femei, cât și bărbați erau trimiși în Colonii, unde moartea era singură.
M-am bucurat când am aflat că povestea lui June va avea o continuare de carte. Margaret Atwwod a scris pe Twitter: ”The Testaments are loc la 15 ani după scena finală a lui Offred și e narată de trei personaje feminine.”
Serialul
Acțiunea cărții corespunde cu primul sezon al serialului, celelalte două au urmat imaginația scenariștilor și a regizorului, dar și atenta supraveghere a scriitoarei. Este anuntat un al 4- lea sezon pentru anul următor. Serialul a câștigat multe premii, așa cum merită.
Margareth Atwwod despre ecranizarea romanului său: ” Poți construi personaje și poți crea suspansul într-un fel care îi face pe oameni să-și dorească să vadă ce urmează să se întâmple. Momentan suntem în epoca de aur a adaptării romanelor în seriale.”
Cartea este povestită la persoana 1 de către Offred ceea ce ar fi putut fi dificil de realizat o legătură între personaj și telespectator. Dar a fost o mare reușită.
Carte sau serial?
Recunosc, prima oară a fost serialul, apoi cartea. Serialul și a ajuns la sezonul 3 și nici acum nu sunt sigură dacă îmi place sau nu. Cu siguranță, mă revoltă, mă supără, ma întristează, mă bucură fiecare moment de fericire al lui Offred, chiar dacă sunt foarte puține.
Personajele June Osborne și Serena Waterford sunt incredibil personificate de Elisabeth Moss care si-a câștigat simpatia mea încă din serialul Mad Men) și, respectiv, Yvonne Strahovski. Momerabile!
Mai mult decât atât este personajul Fred Waterford jucat impecabil de Joseph Fiennes, un personaj care stârnește numai emoții negative și care sporește drama poveștii, care te face să te răscolești pe canapea de fiecare dată când apare în cadru.
Este un serial care îți fură liniștea și te face să reconsideri toate drepturile și libertățile pe care le ai și, fără să vrei, te gândești ce ai face tu dacă ai fi June, măcar pentru o zi.
Relaxarea supremă: carte sau serial? Categoric serialul, chiar dacă nu îți aduce o relaxare cu adevărat.
Știu că sunt doar 3 exemple și ar fi putut fi o discuție mult mai lungă. Promit un viitor articol cu alte exemple pentru relazarea din vacanța de iarnă.
Spor la citit/și sau văzut seriale!
Articol scris de VALENTINA NEACȘU
Sunt happy writer și big dreamer & believer in Social Media.
Așa cum scrie si pe contul meu de Instagram: @neacsuvalentinacristina.
Tot acolo poți afla mai multe despre mine. Putem chiar vorbi despre ultima carte pe am citit-o și pe care ai citit-o.
