Heather Morris este din Noua Zeeland\u0103, reziden\u021biat\u0103 acum \u00een Australia. Timp de c\u00e2\u021biva ani, \u00een timp ce lucra \u00eentr-un spital public din Melbourne, a studiat \u0219i a scris scenarii.<\/p>\n

<\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen 2003, Heather a fost prezentat\u0103 unui domn \u00een v\u00e2rst\u0103 care \u201ear putea avea doar o poveste demn\u0103 de povestit\u201d. \u00cen ziua \u00een care l-a cunoscut pe Lale Sokolov vie\u021bile celor doi s-au schimbat. Prietenia lor a crescut \u0219i Lale a pornit \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie de auto-scrutin, \u00eencredin\u021b\u00e2ndu-i autoarei cele mai profunde detalii ale vie\u021bii sale \u00een timpul Holocaustului.<\/p>\n

Heather a scris ini\u021bial povestea lui Lale ca scenariu – care s-a clasat la nivel \u00eenalt \u00een competi\u021biile interna\u021bionale – \u00eenainte de a-l schimba \u00een romanul ei de debut, Tatuatorul de la Auschwitz.<\/p>\n

<\/p>\n

Tatuatorul de la Auschwitz<\/strong><\/span><\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen aprilie 1942, Lale Sokolov, evreu slovac, este transportat cu for\u021ba \u00een lag\u0103rele de concentrare de la Auschwitz-Birkenau. C\u00e2nd cei ce l-au captivat descoper\u0103 c\u0103 vorbe\u0219te mai multe limbi, este pus s\u0103 lucreze ca T\u00e4towierer (cuv\u00e2ntul german pentru tatuator), \u00eens\u0103rcinat cu marcarea permanent\u0103 a colegilor s\u0103i prizonieri.<\/p>\n

\u00cencarcerat de mai bine de doi ani \u0219i jum\u0103tate, Lale este martorul unor atrocit\u0103\u021bi \u0219i barbarit\u0103\u021bi oribile – dar \u0219i acte incredibile de vitejie \u0219i compasiune. Risc\u00e2ndu-\u0219i propria via\u021b\u0103, \u00ee\u0219i folose\u0219te pozi\u021bia privilegiat\u0103 pentru a schimba bijuterii \u0219i bani de la evrei uci\u0219i pentru hran\u0103 pentru a-\u0219i men\u021bine \u00een via\u021b\u0103 colegii prizonieri..<\/p>\n

Heather Morris, The Tattooist of Auschwitz, poveste\u0219te modului \u00een care Lale s-e \u00eendr\u0103goste\u0219te de o fat\u0103 pe care a tatuat-o \u00een lag\u0103rul de concentrare. Povestea sa proclam\u0103 c\u0103 este \u201ebazat\u0103 pe \u00a0o\u00a0 poveste adev\u0103rat\u0103 de dragoste \u0219i supravie\u021buire\u201d. Editorul s\u0103u a spus c\u0103 \u201es-a f\u0103cut orice \u00eencercare rezonabil\u0103 de a verifica faptele \u00eempotriva documenta\u021biei disponibile\u201d. Dar un aspect detaliat din Memorialul de la Auschwitz a contestat acest lucru, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 \u201ecartea con\u021bine numeroase erori \u0219i informa\u021bii care nu sunt \u00een concordan\u021b\u0103 cu faptele, precum \u0219i exager\u0103ri, interpret\u0103ri gre\u0219ite \u0219i sub\u00een\u021belegeri\u201d. Dar autoarea a r\u0103spuns astfel: “Cartea nu pretinde a fi o pies\u0103 istoric\u0103 academic\u0103 de non-fic\u021biune”, \u00eentr-un e-mail. \u201eEste povestea lui Lale. Fac men\u021biune despre istorie \u0219i memorie care se \u00eempletesc \u0219i se str\u00e2ng \u00eentr-o singur\u0103 poveste, am \u00eencredere \u00een povestirea lui Lale despre via\u021ba lui, doar el ar putea s\u0103 o spun\u0103, iar al\u021bii ar putea avea o \u00een\u021belegere diferit\u0103 a vremii respective dar aceasta este \u00een\u021belegerea lor. \u201d<\/p>\n

Cititorii au iubit \u201eTatuatorul lui Auschwitz\u201d, deoarece se bazeaz\u0103 pe o poveste adev\u0103rat\u0103. \u201eExist\u0103 un interes real pentru fic\u021biune care se bazeaz\u0103 pe istorie \u0219i oameni reali\u201d, a spus Sara Nelson, vicepre\u0219edinte, redactor executiv \u0219i consilier special pentru editorul Harper, aceasta a numit cartea un hibrid neobi\u0219nuit de memorie \u0219i fic\u021biune istoric\u0103. \u201eCeea ce primesc cititorii este aproape o memorie\u201d, a spus ea. “Ei au impresia c\u0103 cunosc aceast\u0103 persoan\u0103 \u0219i au mers prin via\u021ba cu acea persoan\u0103.” Ea a mai spus: \u201eEste un roman, deci nu a trebuit s\u0103 fie verificat de fapt, de\u0219i un roman trebuie s\u0103 aib\u0103 veridicitate.\u201d<\/p>\n

Aceast\u0103 carte a insuflat un sentiment de speran\u021b\u0103 at\u00e2t de indisolubil, \u00eenc\u00e2t ar fi aproape imposibil s\u0103 nu ne \u00eendr\u0103gostim de ea \u0219i povestea lui Lale \u0219i Gita. M-am sim\u021bit onorat\u0103 c\u0103 am putut citi povestea lor \u0219i sunt at\u00e2t de bucuroas\u0103 c\u0103 Lale a ajuns s\u0103 o povesteasc\u0103. Povestiri ca acestea merit\u0103 s\u0103 fie povestite, nu doar pentru a ne aminti c\u0103 nu ar trebui s\u0103 \u00eencerc\u0103m niciodat\u0103 s\u0103 nu l\u0103s\u0103m istoria s\u0103 se repete, ci \u0219i pentru a demonstra puterea rezilien\u021bei umane chiar \u0219i \u00eentr-un moment \u0219i \u00eentr-un loc \u00een care aparent nu exist\u0103 nicio speran\u021b\u0103.<\/p>\n