Traim 7 miliarde de oameni pe aceasta planeta. Ceva imi spune ca cei mai multi se trezesc dimineata urmand aceeasi rutina de ieri<\/strong>, adormind cu unul dintre cele 60.000 de mii de ganduri zilnice pe care, destul de probabil, l-a gandit si ieri, la un moment dat in timpul zilei.<\/p>\n

Si tot ceva imi spune ca pentru acesti oameni, notiunea de vis poate fi un concept infantil si pueril. Poate ca viata lor exact despre asta i-a invatat. Ca visele sunt himere dupa care nu are rost sa alergi, ca nu are sens si nu este eficient sa gandeasca si sa investeasca energie, dincolo de ziua de maine.<\/p>\n

Din cei 7 miliarde de oameni, exista si o alta categorie. Cei care se trezesc dimineata conectati cu un vis pe care il au<\/b> sau pe care si l-au indeplinit deja. Simtind in fiecare celula din corporul lor conexiunea cu acel vis, bucuria de a-si (re)trai visul, de a-l vedea cu ochii mintii.<\/p>\n

Si tot dintre cei 7 miliarde de oameni, mai<\/b> sunt cei care au avut vise, insa dintr-un motiv sau altul, legatura cu viselor lor a murit sau este destul de slaba si firava.<\/b><\/p>\n

O parte dintre acesti oameni nu simt o lipsa sau dorinta de a retrezi conexiunea cu visele lor.<\/p>\n

<\/p>\n

Este<\/b> insa o categorie aparte de persoane care tanjeste<\/b> dupa o clipa in care viata lor sa se opreasca in loc, macar pentru o secunda.<\/b> O secunda in care sa simta din nou bucuria posibila de a-si vedea visul implinit. O secunda in care sa simta ca este posibil ca viata sa fie mai mult decat rutina de zi cu zi. O secunda in care sa simta ca este ceva mai presus de ei si ca acel ceva poate fi cateodata, cel mai frumos exprimat prin bucuria de a (mai) crede ca visele pot deveni posibile.<\/p>\n

Voi numi aceasta categorie de oameni, procrastinatorii de vise<\/em>. <\/b>Pentru ca ei nu au pierdut de tot legatura cu visele lor, fiind momente in care revin timid la ele. Totusi, relatia cu viselor lor este una intrerupta, lipsita de prezenta si de constanta.<\/p>\n

Procrastinatorii de vise nu au gasit o gradinita de vise<\/strong>, la care sa revina seara dupa program, sa-si ia visul inapoi in primire, sa se plimbe de mana cu el pe strazi si sa-l intrebe ce-a mai facut. \u00a0O gradinita in care sa dea voie viselor sa creasca si sa sa faca mari, pana la acel moment fabulos in care ele devin de fapt, realitate.<\/p>\n

Procrastinatorii de vise sunt de obicei oameni ocupati.<\/strong> Oameni care asteapta sa treaca perioada dificila de la munca, sa creasca copiii mai mari, sa castige mai multi bani, sa gaseasca acel timp \u201cde maine\u201d pe care nu il gasesc \u201cazi\u201d, sa iasa la pensie, sa se mute intr-o alta tara, sa fie promovati, sa-si schimbe job-ul.<\/p>\n

Si atunci, poate, doar atunci, vor putea sa se opresca o clipa in loc si sa se intoarca la visele lor.<\/b><\/p>\n

Te-ai intrebat insa daca \u201catunci\u201d exista cu adevarat? Daca nu cumva este o himera? Un spatiu pe care nu-l atinge picior de om? Un fel de loc greu de crezut ca exista in realitate, un taram magic din basmul \u201cTinerete fara batranete si viata fara de moarte\u201d.<\/p>\n

Pentru ca uite, era odata ca niciodata o doamna care visa sa plece in Argentina. Era visul ei de-o viata sa viziteze Buenos Aires, sa manance \u201casados con cuero\u201d sau\u00a0\u201edulce de leche\u201c. Sa invete sa danseze tango argentinian. Sa vada pampasul si sa bea ceaiul mate.<\/p>\n

Daca o intrebai de visul ei, iti raspunde pe nerasuflate. Iti spunea de ce ii place Argentina asa de mult, ce va face, ce va vedea cand va ajunge acolo. Aproape ca simteai ca ai comis o eroare, netrecand Argentina cap de lista al viitoarelor tale calatorii.<\/p>\n

Si totusi, daca o intrebai cand vrea sa mearga, nu stia sa-ti spuna. Iti povestea insa de \u201codata\u201d, \u201ccandva\u201d, iti spunea ca \u201co sa-si ia timp sa planifice\u201d, iti spunea ca \u201canul asta, singur!\u201d. Iti spunea de fapt, ca este un procrastinator de vise.<\/b><\/p>\n

Te intrebi ce s-a intamplat cu doamna care vroia sa plece in Argentina si cu visul ei?<\/p>\n

Ei bine, de la momentul in care am cunoscut-o si mi-a povestit de Argentina au trecut trei ani pana cand, doamna noastra a avut noroc ca intr-o seara, intr-un cerc de prieteni, oamenii sa devina curiosi de visul ei.<\/p>\n

Asa ca a trebuit sa raspunda la cateva intrebari punctuale:<\/b><\/p>\n