De ce nu mai citesc bloguri de dezvoltare personala

Sunt dependent de dezvoltare personală de vreo 4-5 ani.

În tot acest timp am citit mii de articole, câteva zeci de cărți de dezvoltare personală și am scris câteva sute de articole despre ceea ce cred eu că ar putea face un om ca să se dezvolte personal.

Unele articole sunt foarte bune, altele foarte proaste. Mi le asum pe toate.

Din punct de vedere teoretic cunosc foarte multe despre cum funcționează un om, ce îl motivează, ce nu îl motivează.

Dar nu este așa. Faptul că am citit atât de mult nu îmi conferă statutul de expert și nici măcar, specialist în oameni.

Ca mine mai sunt zeci de bloggeri în piața asta de dezvoltare personală. Majoritatea avem aceeași expertiză. Majoritatea avem o expertiză pur informală, câștigată din cărți, traininguri și discuții între noi.

iluzia-succesului

De ce îți spun toate acestea?

Pentru că simt că am devenit lacomi și ne îndepărtăm de ceea ce înseamnă cu adevărat dezvoltare personală.

Dezvoltare personală nu înseamnă să gândești pozitiv.

Dezvoltare personală înseamnă să joci jocul după regulile tale.

Dezvoltare personală nu înseamnă să citești un articol de self-help/zi. Te poți dezvolta personal și fără să înțelegi ideea de dezvoltare personală.

Termenul “dezvoltare personală” este un clișeu și doar atât. Nu mai înseamnă nimic, pentru că toată lumea îl folosește.

Îl pun pe aceeași treaptă cu alte cuvinte care nu mai înseamnă nimic: proactivitate, engagement, ownership. Sunt mult mai multe, dar astea mă disperă pe mine în mod special.

Ce sunt de fapt majoritatea bloggerilor de dezvoltare personală?

Înainte să îți vorbesc despre alții, vreau să mă auto-denunț pe mine.

Eu sunt un marketer. Nimic mai mult. Asta sunt, sunt un om care încearcă să vândă.

1Cartepesaptamana.ro a început ca o joacă și apoi a continuat ca un proiect serios.

În 2011, frustrat că blogul meu personal era prea puțin băgat în seamă, am decis să pornesc un nou proiect din dorința de a atrage atenția și din dorința de a genera un venit din online.

Făceam bani prin freelancing și abia pornisem o firmă, dar nu mă descurcam excelent din ele.

Eu întotdeauna am fost convins că sfaturile mele de marketing erau bune, dar mi se părea mie că lumea nu mă crede. Am decis să caut un subiect despre care să scriu, la care să mă pricep cât de cât și care sper eu să aibă priză la public. Așa că am pornit un proiect într-o arie unde știam deja că există trafic: bloguri de cărți.

Am zis că oamenii citesc cărți, deci automat am o șansă să prind ceva trafic și poate în timp să fac și bani din asta.

Primele luni au fost de rahat, cumulat 3200 de vizitatori unici. Blogul meu cel nou mergea mai prost decât blogul meu cel vechi, deși eram într-un domeniu mult mai bun.

Apoi, din dorința de a aduce trafic pe site, am creat 5 articole după un research extrem de temeinic asupra bloggerilor de top din afară.

Doream să mut atenția blogului dinspre recenzii de cărți înspre dezvoltare personală și apoi dacă prinde, să fac liste de recomandare de cărți.

Vroiam să scriu totodată ceva “viral”. Am avut norocul să nimeresc pe subiect cu un articol. Articolul a fost pasat de câteva sute de persoane și am prins câteva mii de vizitatori pe parcursul a mai multe zile și m-am trezit brusc cu multă atenție.

În acel moment s-a născut practic 1cartepesaptamana.ro. În acea lună, am avut pentru prima oară în viață 10.000 de unici intr-o lună. Mă simțeam deștept. Ca să păstrez traficul am publicat repede celelalte articole din dorința de a nu pierde “momentumul”.

După aceea am continuat ceea ce știam că merge. Am creat articole pe bază de research de cuvinte cheie și le-am scris din ce în ce mai bine. Astfel, că am început să prind statut de “specialist în dezvoltare personală”.

De ce îți ofer toate aceste informații? Pentru că vreau să vezi că totul a fost intenționat. NU am mințit cu nimic pe nimeni, dar nu s-a întâmplat de la sine. Articolele pe care le-am creat nu au fost date de la un om la altul pentru că erau cele mai bune articole.

Am scris ceea ce știam că prinde. Majoritatea articolelor mele care au trafic generos sunt scrise pe cuvinte cheie, sunt articole “comerciale”. Nu reprezintă de fapt abilitatea mea de a abstractiza, reprezintă abilitatea mea de a găsi ceea ce place deja și de a crea ceva care merită dat mai departe.

Unii nu ar vedea nimic rău în asta, alții văd acest lucru cu ochi răi.

Ceea ce am făcut eu cu atâta sârg au făcut-o și alții și o vor face în continuare. De fapt o fac majoritatea blogurilor care se regăsesc în această industrie. De fapt, cred că orice fel de blogger face asta.

În esență, majoritatea bloggerilor de dezvoltare personală sunt la bază marketeri. Nimic altceva. Informația de dezvoltarea personală e produsul, iar oamenii normal că o să caute să își distribuie produsul cât mai bine.

Cum reușește un blogger să te atragă și apoi să te păstreze ca cititor

Partea aceasta din articol o să supere pe cei mai mulți. Oh well…. să îi dăm drumul.

Ca orice marketer priceput sau nepriceput, bloggerul va începe să pompeze cât mai mult conținut din dorința de a-și atrage potențiali clienți.

Asta în timp duce la crearea unui volum imens de informație și care creează ceea ce se numește un “information gap”. Te rog să vizionezi filmulețul următor:

Majoritatea bloggerilor crează acest information gap INVOLUNTAR din dorința să își atragă trafic. De fapt, majoritatea sunt mânați doar de această dorință de a avea trafic.

Bloggerii de top, cei care au înțeles cum merge treaba s-ar putea să facă acest lucru VOLUNTAR. Scriu articole din-acestea ușor de  share-uit pe Facebook și pe alte medii și apoi în timp, când au acumulat suficient trafic o să încerce să îți vândă ceva. Să te convertească din cititor în cumpărător.

La fel, nu e neapărat ceva meschin în treaba asta, oamenii joacă după cum le cântă piața.

Bloggerii nu sunt singurii care fac asta, presa scrisă românească face asta de câțiva ani cu titlurile alea bombastice de îți vine să îți bagi degetele în ochi. Dacă oamenii vor shortcuts, li se dau shortcuts. De orice natură.

De ce mă deranjează pe mine toată treaba asta

Din cauza acestui information gap, oamenii sunt confuzi, pentru că în fiecare zi citesc articole de tipul:

  • 7 lucruri care o să te facă fericit
  • 101 pași prin care poți seduce orice femeie
  • 20 de obiceiuri greșite pe care le ai

Majoritatea acestor articole sunt scrise de bloggeri care abia au început și încearcă să copieze “rețeta creșterii”.

Bloggerii scriu aceste articole din 2 motive:

  • pentru că au o părere mai mult sau mai puțin abilitată despre subiectul respectiv
  • pentru că știu că tu o să le citești (sad, but true)

După ce au apăsat publish, îl dau pe facebook, iar oamenii le dau și ei mai departe, pentru că vor să dea mai departe ceea ce au citit și ceea ce cred ei că o să ajute multă lume. Dar de fapt nu ajută, ci mai mult înrăutățesc situația.

Aceste articole adâncesc acest information gap și în timp, oamenii devin din ce în ce mai nesiguri pe ceea ce știu și vor crede că le lipsește unul dintre pași ca să ajungă la obiectivele dorite.

Asta înseamnă practic, că îi facem pe oameni mai proști. Fără să vrem. Cel puțin în industria asta de dezvoltare personală.

Marketerii cei mai meschini vor pompa informație în piață care vor crea frici și nesiguranță, apoi vor veni cu o soluție care rezolvă aceste probleme.

Practic ei crează cererea, apoi vin cu oferta. Strategic, nu?

Semne că ești dependent de articole și cărți de dezvoltare personale

Lifehack.org a publicat mai demult o listă interesantă cu care eu sunt de acord, pentru că mă recunosc în aceste semne:

  1. Citești articole și cărți de self-help fără ca să acționezi.
  2. Îți place să vorbești despre dezvoltare personală, dar tu nu prea faci nimic în direcția asta.
  3. Citești cărți și article de dezvoltare personală de dragul de a le citi.
  4. Tratezi ideea de dezvoltare personală ca o activitate recreativă.
  5. Folosești ideea de dezvoltare personală ca să eviți rezolvarea problemelor presante.
  6. Îți măsori progresul prin cantitatea materialului consumat.
  7. Citești articole și cărți de dezvoltare personală cu scopul de a te “droga”, să te motivezi singur.
  8. Cauți să îmbunătățești incremental orice activitate mică, evitând provocările mari ale vieții tale.
  9. Articolele tale preferate sunt cele de tip “10 lucruri pe care” sau “101 de lucru pe care”.

Dacă toate semnele astea ți se potrivesc vreau să te anunț cu tristețe că ești într-un mare rahat. Până la gât aș putea spune.

Ești într-un mare rahat pentru că înseamnă că procrastinezi mai mult decât muncești, probabil ai mai multe kilograme decât ar trebui și nici în relația cu ceilalți nu stai prea bine. Cred că nici cu banii nu o duci prea bine.

Ești într-un cerc vicios din care o să ieși cu greu. De fapt o să ieși din el când o să recunoști faptul că ești într-un punct nașpa al vieții tale.

Dar hai să îți spun ceva frumos, o să ieși din el. O să te descurci.

M-am aflat și eu acolo.

În 2012 în august aveam peste 100 de kilograme, procrastinam 8 ore pe zi și relația mea nu funcționa mai deloc. Mi-a luat 3 luni să ies din acea situație. 3 luni.

Acum sunt mai bine, mulțumesc de întrebare. :)

O să îți spun un secret: nu cărțile sau articolele de dezvoltare personală m-au scos din rahatul în care m-am băgat singur.

Eu m-am scos singur.

Tot ce a trebuit să fac eu a fost să fiu sincer cu mine și să recunosc că mă mințeam singur.

De ce am încetat să mai citesc bloguri și cărți de dezvoltare personală

Am plecat din România din dorința de a mă redefini și de a deveni un om mai bun.

Nu mă mai plăceam pe mine. Oamenii din jurul meu nu vedeau toată lupta asta interioară pe care am purtat-o timp de multe luni.

Sunt prea mândru să spun “I’ve got a problem and I need your help!”.

Am citit Anthony Robbins, articole și alți autori de dezvoltare personală de mi-au ieșit pe nas și nu simțeam că ajung nicăieri.

Simțeam că tot ceea ce citeam se poate rezuma la fraza următoare:

“Oamenii vor face ORICE pentru cei care le incurajeaza visurile, le motiveaza esecurile, le calmeaza fricile, le confirma banuielile si ii ajuta
sa arunce cu pietre spre dusmanii lor.” – Blair Warren

Atâta HAPPY TALK mi-a făcut foarte mult rău, pentru că nu recunoșteam că nu sunt ok. Simțeam că doar eram convins că tot ceea ce era în jurul meu îmi făcea rău, alții sunt de vină, sistemul e de vină.

Apoi, am avut momentul meu HARAJUKU.

Un moment Harajuku e un moment în care ai parte de o revelație și simți că trebuie să faci o schimbare importantă, poate chiar dramatică, în viața ta.

Pentru unii ar putea fi venirea unui copil pe lume, faptul că au fost concediați, că au fost părăsiți, că au fost înselați sau poate că au fost la un pas de moarte.

Nu trebuie să fie neapărat așa de dramatic precum cele enumerate mai sus, pentru mine a fost ceva mai banal.

Momentul meu Harakuju

moment-harajuku

Luna noiembrie, la 2 luni după ce am ajuns în Dublin, capitala Irlandei.

Tocmai eram mândru că mi-am cumpărat prima carte din salariul meu de corporatist :D.

Mi-am cumpărat The 4 Hour Body de Tim Ferriss, o carte la care râvneam de aproape 1 an, dar care costa vreo 200RON dacă aveam de gând să o cumpăr din România.

Ca să fie totul frumos, m-am dus și am sărbătorit achiziția într-un fast-food.

Citeam frumos din carte despre cum să slăbești, reciteam informații pe care le știam deja despre cum funcționează corpul, mă simțeam validat.

Am un moment în care vreau să îmi odihnesc ochii, mă uit pe geam și mă uit la oamenii care treceau prin fața fast-food-ului. Îmi spuneam în minte, “bă dacă ar avea oamenii ăștia acces la cartea asta ce mișto ar fi viața pentru ei. Și-ar clădi corpurile pe care filmele americane i-au educat să și le dorească.”

În momentul ăla mi-am dat seama cât de penibil am ajuns: Stau într-un fast-food, citesc o carte despre body redesign și eu vorbesc despre alții că nu se descurcă, că nu au acces la informația care trebuie.

Era o ironie cruntă, care mi-a provocat un dezgust de nici nu știu cum să îl descriu. Eram foarte supărat pe mine. Mi-am terminat hamburgerul, am lăsat cartofii și sucul și am plecat înspre un centru comercial să îmi iau un cântar electric, vroiam să văd de unde pornesc lupta cu kilogramele în plus.

Am ajuns în Argos, echivalentul irlandez al Altex, și mi-am luat un cântar electric ieftin, dar bun. Am pornit spre casă.

M-am oprit pe drum la un Tesco, echivalentul britanic al Lidl, și mi-am luat multe conserve de fasole roșii, conserve de roșii tăiate, legume congelate și multe multe ouă.

Am ajuns acasă și am aruncat la gunoi rahaturile din frigider.

A doua zi m-am apucat de dieta care mi-a fost recomandată în carte.

Fast-forward în 20 decembrie, slăbisem ~11 kilograme, De la 103 la 91.5kg.

Cum să distingi articolele utile de cele care nu îți vor fi utile

[two]

ARTICOL PUȚIN SPRE DELOC UTIL

  • Te validează de la început până la sfârșit și îți dă un sentiment de siguranță
  • Face totul să sune frumos
  • Încearcă să îți arate doar partea pozitivă a lucrurilor
  • Este de forma “listă de itemi” și poate fi reprodus cu ușurință de aproape oricine, chiar și de un cimpanzeu care învață să dea copy-paste
[/two] [two_last]

ARTICOL UTIL

  • Îți arată unde greșești cu riscul de a te pierde ca cititor, te face să te simți inconfortabil în pielea ta
  • Dacă situația este de rahat, așa este și prezentată, dar se dau și soluții
  • Îți spune lucrurile pe bune, nu se forțează pozitivarea situației
  • Este bazat pe bun-simț și sinceritate + experiență proprie multă acumulată în urma unei vieți pline de încercări
[/two_last]

Dacă listele de mai sus ți se par prea complicate ca să îți dai seama dacă un articol este util sau mai puțin util pentru tine, am un algoritm și mai simplu, unii l-ar numi idiotproof:

Intră pe Google.ro.

Scrie ce vrei să afli.

Verifică primele 10 rezultate gratuite.

Dacă nu e evident ceea ce trebuie să faci de acum încolo ca să îți rezolvi problema, atunci răspunsul REAL și UTIL la întrebarea ta probabil nu se află online.

De ce nu vreau să fii de acord cu mine

Nu am scris acest articol să empatizez și nici să mă iau de cineva. Vreau doar să prezint ceea ce am ajuns să trăiesc.

Am scris articolul acesta pentru că vreau să ai grijă mai mare de tine.

Vreau să filtrezi ceea ce citești.

Dacă asta înseamnă să citești mai rar spre deloc blogul meu, asta e. O faci totuși spre binele tău.

Articolele de dezvoltare personală care îți pun soluția sub nas nu o să te ajute. Acestea și-au pierdut eficacitatea.

Mulți le scriu pentru că altcumva nu au cum să îți atragă atenția. Ești prea superficial. Dacă tu ești superficial, munca noastră și produsele care ți se vor vinde vor fi la fel.

Cât timp vor exista oameni care vor gusta articole de tip “101 lucruri care te vor face fericit incepand de astazi”, toți ce care scriu articole nu vor ridica standardul.

Tu decizi cum merge piața.

E interesant cum totul se rezumă la tine, nu?

***

Prea multe sfaturi de dezvoltare personală o să îți facă rău. Vei ajunge să deții prea multă informație și îți va fi greu să acționezi, pentru că îți va fi frică să nu ratezi “vreunul dintre pași”. Citind prea mult, fără ca să procesezi informația într-un mod practic te vei afunda într-un comportament de procrastinare.

Dacă chiar vrei să faci lucrurile să meargă pentru tine, citește mai puțin și aplică mai mult.

Hai, închide fereastra browserului și treci la treabă, lasă blogurile.

Dacă ți-a placut acest articol, dă-ne un like pe Facebook.


comentarii